1. Tratatele internationale privind drepturile omului
CONSTITUTIA ROMANIEI
ARTICOLUL 20 – Tratatele internationale privind drepturile omului
(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Click pe semnul „+” pntru textul integral

DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
(adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948)

PreambulConsiderind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari,

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

ADUNEAREA GENERALA proclama

prezenta DECLARATIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avind aceasta Declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atit in sinul popoarelor statelor membre, cit si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele in spiritul fraternitatii.

Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari.
In afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sint independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitate.

Articolul 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4
Nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sint interzise sub toate formele lor.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7
Toti oamenii sint egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa.

Articolul 11
Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau, in momentul cind au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13
Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat.
Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.

Articolul 14
In caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari.
Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15
Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

Articolul 16
Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei.
Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti.
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

Articolul 17
Orice persoana are dreptul la proprietate, atit singura, cit si in asociatie cu altii.
Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atit in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara,precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20
Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica.
Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21
Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Articolul 22
Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23
Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului.
Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui, cit si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale .

Articolul 24
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25
Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa.
Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala.

Articolul 26
Orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamintul trebuie sa fie gratuit, cel putin in ceea ce priveste invatamintul elementar si general. Invatamintul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamintul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar invatamintul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
Invatamintul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze intelegerea, toleranta, prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea pacii.
Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori.

Articolul 27
Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28
Orice persoana are dreptul la o orinduir sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite.

Articolul 29
Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 30
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.

Legea nr. 30/1994 privind ratificarea
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.Art. 1.
Se ratifica Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950, amendata prin protocoalele nr. 3 din 6 mai 1963, nr. 5 din 20 ianuarie 1966 si nr. 8 din 19 martie 1985 si completata cu Protocolul nr. 2 din 6 mai 1963, care fac parte din aceasta.Art. 2.
Se ratifica, de asemenea: primul Protocol aditional la conventie, Paris, 20 martie 1952; Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi si libertati, altele decit cele deja inscrise in conventie si in primul protocol aditional la conventie, Strasbourg, 16 septembrie 1963; Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea, Strasbourg, 28 aprilie 1983; Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984; Protocolul nr. 9, Roma, 6 noiembrie 1990, si Protocolul nr. 10, Strasbourg, 25 martie 1992.Art. 3.
In baza art. 25 si 46 din conventia mentionata, Romania recunoaste dreptul la recursul individual in fata Comisiei Europene a Drepturilor Omului si jurisdictia obligatorie a Curtii Europene a Drepturilor Omului in privinta drepturilor cuprinse in Conventia europeana a drepturilor omului, precum si in Protocolul nr. 4 recunoscind anumite drepturi si libertati, altele decit cele deja inscrise in conventie si in primul Protocol aditional al conventiei, Strasbourg, 16 septembrie 1963, si in Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, pentru cauzele in care violarea drepturilor garantate de aceste texte intervine dupa intrarea lor in vigoare pentru Romania.Art. 4.
Se ratifica Conventia europeana a drepturilor omului si protocoalele sale aditionale cu urmatoarea rezerva si declaratie:
  • 1. Art. 5 din conventie nu va impiedica aplicarea de catre Romania a dispozitiilor art. 1 al Decretului nr.976 din 23 octombrie 1968, care reglementeaza sistemul disciplinar militar, cu conditia ca durata privarii de libertate sa nu depaseasca termenele prevazute de legislatia in vigoare.
    Art. 1 al Decretului nr.976 din 23 octombrie 1968 prevede: "Pentru abaterile de la disciplina militara, prevazute de regulamentele militare, comandantii sau sefii pot aplica militarilor sanctiunea disciplinara cu arest pina la 15 zile. "
  • 2. Romania interpreteaza art. 2 din primul Protocol aditional la conventie ca neimpunind obligatii financiare suplimentare referitoare la institutiile de invatamint privat, altele decit cele stabilite prin legea interna.Art. 5.
    Conventia si protocoalele mentionate la art. 1 si 2 sint prevazute in anexele la prezenta lege.
    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 18 aprilie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
    p. PRESEDINTELE SENATULUI
    ION SOLCANU

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 9 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
    PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
    ADRIAN NASTASE

 

Conventie pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2,
incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luind in considerare Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948,considerind ca aceasta declaratie urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si efectiva a drepturilor pe care ea le enunta, considerind ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strinsa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,

reafirmind atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia insasi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte, pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg, hotarite,

in calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelasi spirit si avind un patrimoniu comun de idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului, sa ia primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi enuntate in Declaratia Universala,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
Inaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul I al prezentei conventii.

Titlu I

Art. 2.
1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Art. 3.
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Art. 4.
1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrins sa execute o munca fortata sau obligatorie.
3. Nu se considera munca fortata sau obligatorie in sensul prezentului articol:
a) orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de art. 5 din prezenta conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar din motive de constiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
d) orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale.

Art. 5.
1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;
b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;
c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune sau cind exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa savirsirea acesteia;
d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarita pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;
e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.
2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.
3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.
5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.

Art. 6.
1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cind interesele justitiei o cer;
d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.

Art. 7.
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a fost savirsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decit aceea care era aplicabila in momentul savirsirii infractiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o actiune sau de o omisiune care, in momentul savirsirii sale, era considerata infractiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.

Art. 8.
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Art. 9.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gindire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamint, practici si indeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejerea drepturilor si libertatilor altora.

Art. 10.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Art. 11.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat.

Art. 12.
Incepind cu virsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept.

Art. 13.
Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.

Art. 14.
Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.

Art. 15.
1. In caz de razboi sau de alt pericol public ce ameninta viata natiunii, orice inalta parte contractanta poate lua masuri care deroga de la obligatiile prevazute de prezenta conventie, in masura stricta in care situatia o cere si cu conditia ca aceste masuri sa nu fie in contradictie cu alte obligatii care decurg din dreptul international.
2. Dispozitia precedenta nu ingaduie nici o derogare de la art. 2, cu exceptia cazului de deces rezultind din acte licite de razboi, si nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 si art. 7.
3. Orice inalta parte contractanta ce exercita acest drept de derogare il informeaza pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la masurile luate si la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului Europei si asupra datei la care aceste masuri au incetat a fi in vigoare si de la care dispozitiile conventiei devin din nou deplin aplicabile.

Art. 16.
Nici o dispozitie a art. 10, 11 si 14 nu poate fi considerata ca interzicind inaltele parti contractante sa impuna restringeri activitatii politice a strainilor.

Art. 17.
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicind, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decit acelea prevazute de aceasta conventie.

Art. 18.
Restringerile care, in termenii prezentei conventii, sint aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decit in scopul pentru care ele au fost prevazute.

Titlu II

Art. 19.
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din prezenta conventie, se instituie:
a) o Comisie Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Comisia;
b) o Curte Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Curtea.

Titlu III

Art. 20.
1. Comisia se compune dintr-un numar de membri egal cu acela al inaltelor parti contractante.
Comisia nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat.
2. Comisia se intruneste in sedinta plenara. Totusi, ea poate constitui in cadrul ei Camere, compuse fiecare din cel putin sapte membri. Camerele pot examina cererile introduse in aplicarea art. 25 al prezentei conventii, care pot fi solutionate pe baza unei jurisprudente consacrate sau care nu ridica o problema grava relativ la interpretarea sau la aplicarea conventiei. In aceste limite si sub rezerva paragrafului 5 al prezentului articol, Camerele exercita toate competentele incredintate Comisiei de catre conventie.
Membrul Comisiei ales in numele inaltei parti contractante impotriva careia a fost introdusa o cerere are dreptul de a face parte din Camera sesizata cu aceasta cerere.
3. Comisia poate constitui in cadrul ei comitete, compuse fiecare din cel putin trei membri, avind puterea de a declara in unanimitate ca inadmisibila sau scoasa de pe rol o cerere introdusa in aplicarea art. 25, atunci cind o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare mai ampla.
4. O Camera sau un comitet poate, in orice stadiu al cauzei, sa se desesizeze in favoarea Comisiei in plenul sau, care poate, de asemenea, examina orice cerere incredintata unei Camere sau unui comitet.
5. Numai Comisia in plenul sau poate exercita competentele urmatoare:
a) examinarea cererilor introduse potrivit art. 24;
b) sesizarea Curtii conform art. 48 lit a);
c) stabilirea regulamentului interior conform art. 36.

Art. 21.
1. Membrii Comisiei sint alesi de Comitetul Ministrilor cu majoritate absoluta de voturi, dintr-o lista de nume intocmita de Biroul Adunarii Consultative; fiecare grup de reprezentanti ai inaltelor parti contractante in Adunarea Consultativa prezinta trei candidati, dintre care cel putin doi vor avea cetatenia acestuia.
2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Comisia in cazul in care si alte state ar deveni ulterior parti la prezenta conventie si pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru numirea in inalte functii judiciare sau sa fie persoane recunoscute pentru competenta lor in domeniul dreptului national sau international.

Art. 22.
1. Membrii Comisiei sint alesi pentru o durata de 6 ani. Ei pot fi realesi.
Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatul a sapte membri va inceta dupa 3 ani.
2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la sfirsitul perioadei initiale de 3 ani sint desemnati prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa ce se va fi procedat la prima alegere.
3. Pentru a se asigura pe cit posibil reinnoirea unei jumatati din Comisie la fiecare trei ani, Comitetul Ministrilor poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale membrilor care urmeaza sa fie alesi sa aiba o alta durata decit aceea de 6 ani, fara ca totusi aceasta durata sa poata depasi 9 ani sau sa fie mai mica de 3 ani.
4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Comitetul Ministrilor face aplicarea paragrafului precedent, repartitia mandatelor are loc printr-o tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa alegere.
5. Membrul Comisiei ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat va duce la sfirsit mandatul predecesorului sau.
6. Membrii Comisiei ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa inlocuire, ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.

Art. 23.
Membrii Comisiei isi desfasoara activitatea in cadrul Comisiei cu titlu individual. Pe intreaga durata a exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de independenta, de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat.

Art. 24.
Orice parte contractanta poate sesiza Comisia, prin intermediul secretarului general al Consiliului Europei, de orice incalcare a dispozitiilor prezentei conventii pe care o socoteste imputabila unei alte parti contractante.

Art. 25.
1. Comisia poate fi sesizata printr-o cerere adresata secretarului general al Consiliului Europei de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau orice grup de particulari, care se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in prezenta conventie, in cazul in care inalta parte contractanta aflata in cauza a declarat ca recunoaste competenta Comisiei in aceasta materie. Inaltele parti contractante care au semnat o asemenea declaratie se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitarea efectiva a acestui drept.
2. Aceste declaratii pot fi facute pentru o durata determinanta.
3. Ele sint inminate secretarului general al Consiliului Europei care transmite copii ale acestora inaltelor parti contractante si asigura publicarea lor.
4. Comisia nu va exercita competenta pe care i-o atribuie prezentul articol decit atunci cind cel putin sase inalte parti contractante vor fi legate prin declaratia prevazuta in paragrafele precedente.

Art. 26.
Comisia nu poate fi sesizata decit dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit conform principiilor de drept international general recunoscute si intr-un termen de 6 luni, incepind cu data deciziei interne definitive.

Art. 27.
1. Comisia nu retine nici o cerere introdusa potrivit art. 25, daca:
a) este anonima;
b) ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Comisie sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare si daca ea nu contine fapte noi.
2. Comisia declara inadmisibila orice cerere introdusa potrivit art. 25, atunci cind ea considera cererea incompatibila cu dispozitiile prezentei conventii, in mod vadit nefondata sau abuziva.
3. Comisia respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila prin aplicarea art. 26.

Art. 28.
1. In cazul in care Comisia retine cererea:
a) pentru a stabili faptele, ea procedeaza la un examen in contradictoriu al cererii impreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, la o ancheta pentru a carei conducere eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare, dupa un schimb de pareri cu Comisia;
b) ea se pune in acelasi timp la dispozitia celor interesati in vederea ajungerii la rezolvarea prin buna intelegere a cauzei, care sa se inspire din respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunoaste prezenta Conventie.
2. Daca reuseste sa obtina rezolvarea cauzei prin buna intelegere, Comisia intocmeste un raport care este transmis statelor interesate, Comitetului Ministrilor si secretarului general al Consiliului Europei, in vederea publicarii.
Acest raport se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.

Art. 29.
Dupa ce a retinut o cerere introdusa potrivit art. 25, Comisia poate totusi sa hotarasca, cu majoritate de doua treimi din membri sai, sa o respinga daca, in cursul examinari, ea constata existenta unuia dintre motivele de inadmisibilitate prevazute in art. 27. Intr-un asemenea caz, decizia este comunicata partilor.

Art. 30.
1. In orice stadiu al procedurii, Comisia poate hotari scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cind circumstantele permit sa se traga concluzia ca:
a) solicitantul nu doreste sa o mai mentina; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv constatat de Comisie care nu mai justifica continuarea examinarii cererii.
Totusi, Comisia continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin conventie o cere.
2. Daca hotaraste sa scoata de pe rol o cerere dupa ce o retinuse, Comisia intocmeste un raport care cuprinde o expunere a faptelor si o decizie motivata de scoatere de pe rol. Raportul este transmis partilor, precum si, pentru informare, Comitetului Ministrilor. Comisia poate sa il publice.
3. Comisia poate hotari repunerea pe rol a unei cereri atunci cind ea considera ca imprejurarile o justifica.

Art. 31.
1. Daca examinarea unei cereri nu s-a incheiat prin aplicarea art. 28 (paragraful 2), 29 sau 30, Comisia redacteaza un raport in care constata faptele si formuleaza un aviz pentru a stabili daca faptele constatate dovedesc, din partea statului interesat, o incalcare a obligatiilor ce ii revin in temeiul dispozitiilor conventiei. Opiniile individuale ale membrilor Comisiei asupra acestui punct pot fi exprimate in acest raport.
2. Raportul este transmis Comitetului Ministrilor; el este, de asemenea, comunicat statelor interesate care nu au dreptul sa-l publice.
3. Transmitind raportul Comitetului Ministrilor, Comisia poate formula propunerile pe care le considera necesare.

Art. 32.
1. Daca in termen de 3 luni de la transmiterea raportului Comisiei catre Comitetul Ministrilor, cauza nu este deferita Curtii in aplicarea art. 48 din prezenta conventie, Comitetul Ministrilor ia, printr-un vot cu majoritatea a doua treimi din reprezentantii avind dreptul de a face parte din Comitet, o decizie asupra constatarii incalcarii sau nu a conventiei.
2. In caz afirmativ, Comitetul Ministrilor fixeaza un termen in care inalta parte contractanta interesata trebuie sa ia masurile care decurg din hotarirea Comitetului Ministrilor.
3. Daca inalta parte contractanta interesata nu a adoptat masuri satisfacatoare in termenul stabilit, Comitetul Ministrilor, cu majoritatea prevazuta la paragraful 1 de mai sus, da hotaririi sale initiale urmarea pe care o comporta si publica raportul.
4. Inaltele parti contractante se angajeaza sa considere ca obligatorie pentru ele orice hotarire pe care Comitetul Ministrilor o poate lua in aplicarea paragrafelor precedente.

Art. 33.
Comisia isi desfasoara activitatea cu usile inchise.

Art. 34.
Sub rezerva dispozitiilor art. 20 (paragraful 3) si 29, hotaririle Comisiei se iau cu majoritatea membrilor prezenti si votanti.

Art. 35.
Comisia se intruneste atunci cind imprejurarile o cer. Ea este convocata de secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 36.
Comisia isi stabileste regulamentul sau interior.

Art. 37.
Secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul general al Consiliului Europei.

Titlu IV

Art. 38.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al membrilor Consiliului Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat.

Art. 39.
1. Membrii Curtii sint alesi de Adunarea Consultativa cu majoritatea voturilor exprimate de pe o lista de persoane propusa de membrii Consiliului Europei, fiecare dintre acestia trebuind sa prezinte trei candidati, dintre care cel putin doi avind cetatenia sa.
2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Curtea in cazul admiterii de noi membri in Consiliul Europei si pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa intruneasca acele conditii cerute pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi avind o competenta recunoscuta.

Art. 40.
1. Membrii Curtii sint alesi pentru o durata de 9 ani. Ei pot fi realesi.
Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatele a patru dintre membri vor lua sfirsit la implinirea a 3 ani, iar cele ale altor patru membri se vor incheia la implinirea a 6 ani.
2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la implinirea perioadelor initiale de 3 si 6 ani sint desemnati prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei, imediat dupa ce se va fi procedat la prima alegere.
3. Pentru a asigura, in masura posibilului, reinnoirea unei treimi a Curtii la fiecare 3 ani, Adunarea Consultativa poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale membrilor ce urmeaza sa fie alesi vor avea o alta durata decit cea de 9 ani, fara ca totusi ea sa poata depasi 12 ani sau sa fie mai mica de 6 ani.
4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Adunarea Consultativa aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa alegere.
5. Un membru al Curtii ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat duce la sfirsit mandatul predecesorului sau.
6. Membrii Curtii ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa aceasta inlocuire, ei continua sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
7. In cadrul Curtii, membrii acesteia isi exercita mandatul cu titlu individual. In tot cursul exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de independenta, de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat.

Art. 41.
Curtea isi alege presedintele si unul sau doi vicepresedinti pentru o durata de 3 ani. Ei pot fi realesi.

Art. 42.
Membrii Curtii primesc o indemnizatie, fixata de Comitetul Ministrilor, pentru fiecare zi de exercitare a functiei lor.

Art. 43.
Pentru examinarea fiecarei cauze care este adusa inaintea sa, Curtea se constituie intr-o Camera compusa din noua judecatori. Din aceasta va face parte, din oficiu, judecatorul cetatean al statului interesat sau, in lipsa, o persoana aleasa de el pentru a functiona in calitate de judecator; numele celorlalti judecatori sint trase la sorti, inainte de inceperea examinarii cauzei, prin grija presedintelui.

Art. 44.
Numai inaltele parti contractante si Comisia au calitatea de a se prezenta in fata Curtii.

Art. 45.
Competenta Curtii acopera toate cauzele privind interpretarea si aplicarea prezentei conventii pe care inaltele parti contractante sau Comisia i le supun, in conditiile prevazute de art. 48.

Art. 46.
1. Fiecare dintre inaltele parti contractante poate, in orice moment, sa declare ca recunoaste ca obligatorie de drept si fara o conventie speciala, jurisdictia Curtii privind toate cauzele referitoare la interpretarea si aplicarea prezentei conventii.
2. Declaratiile mai sus mentionate vor putea fi facute pur si simplu sau sub conditia de reciprocitate din partea mai multor sau a anumitor alte parti contractante sau pentru o durata determinata.
3. Aceste declaratii vor fi inaintate secretarului general al Consiliului Europei care va transmite copii inaltelor parti contractante.

Art. 47.
Curtea nu poate fi sesizata cu o cauza decit dupa constatarea de catre Comisie a nereusitei unei reglementari prin buna intelegere si in termenul de 3 luni prevazut in art. 32.

Art. 48.
Cu conditia ca inalta parte contractanta interesata, daca este numai una, sau inaltele parti contractante interesate, daca sint mai multe, sa fie supuse jurisdictiei obligatorii a Curtii sau, in caz contrar, cu consimtamintul sau acordul inaltei parti contractante interesate, daca nu este decit una, sau al inaltelor parti contractante, daca sint mai multe, o cauza poate fi deferita Curtii:
a) de catre Comisie;
b) de catre o inalta parte contractanta al carei cetatean este victima;
c) de catre o inalta parte contractanta care a sesizat Comisia;
d) de catre o inalta parte contractanta pusa in cauza.

Art. 49.
In caz de contestare a competentei Curtii, Curtea hotaraste.

Art. 50.
Daca hotarirea Curtii declara ca o decizie luata sau o masura dispusa de o autoritate judiciara sau de orice alta autoritate a unei parti contractante este in intregime sau partial in opozitie cu obligatiile ce decurg din prezenta conventie si daca dreptul intern al acelei parti nu permite decit o inlaturare incompleta a consecintelor acestei decizii sau ale acestei masuri, prin hotarirea Curtii se acorda, daca este cazul, partii lezate o reparatie echitabila.

Art. 51.
1. Hotarirea Curtii trebuie motivata.
2. Daca hotarirea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, orice judecator va avea dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale.

Art. 52.
Hotarirea Curtii este definitiva.

Art. 53.
Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotaririlor Curtii in litigiile in care ele sint parti.

Art. 54.
Hotarirea Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza punerea ei in executare.

Art. 55.
Curtea isi stabileste regulamentul sau si isi fixeaza procedura.

Art. 56.
1. Prima alegere a membrilor Curtii va avea loc dupa ce declaratiile inaltelor parti avute in vedere in art. 46 vor fi atins numarul de opt.
2. Curtea nu poate fi sesizata inaintea acestei alegeri.

Titlu V

Art. 57.
Oricare inalta parte contractanta va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicatiile cerute asupra felului in care dreptul sau intern asigura aplicarea efectiva a tuturor dispozitiilor acestei conventii.

Art. 58.
Cheltuielile Comisiei si ale Curtii sint in sarcina Consiliului Europei.

Art. 59.
Membrii Comisiei si ai Curtii de bucura, pe timpul executarii functiilor lor, de privilegiile si imunitatile prevazute de art. 40 al Statutului Consiliului Europei si de acordurile incheiate in virtutea acestui articol.

Art. 60.
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitind sau aducind atingere dreptirilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte.

Art. 61.
Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei.

Art. 62.
Inaltele parti contractante renunta reciproc, in afara unei intelegeri speciale, sa se prevaleze de tratatele, conventiile sau de declaratiile care exista intre ele, in vederea supunerii, pe calea unei cereri, a unui diferend aparut din interpretarea sau aplicarea prezentei conventii unui alt mod de reglementare decit cele prevazute de numita conventie.

Art. 63.
1. Orice stat poate, in momentul ratificarii, sau in orice alt moment ulterior sa declare, prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta conventie se va aplica tuturor sau unuia dintre teritoriile ale caror relatii internationale el le asigura.
2. Conventia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate in notificare incepind cu a 30-a zi socotita de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare.
3. In respectivele teritorii, dispozitiile prezentei conventii vor fi aplicate tinind seama de necesitatile locale.
4. Orice stat care a facut o declaratie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca accepta competenta Comisiei de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 25 din prezenta conventie.

Art. 64.
1. Oricare stat poate, in momentul semnarii prezentei conventii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, sa formuleze o rezerva in legatura cu o dispozitie anume a conventiei, in masura in care o lege atunci in vigoare pe teritoriul sau nu este conforma cu aceasta dispozitie. Rezervele cu caracter general nu sint autorizate in termenii prezentului articol.
2. Orice rezerva emisa conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea in cauza.

Art. 65.
1. O inalta parte contractanta nu poate denunta prezenta conventie decit dupa expirarea unui termen de 5 ani incepind cu data intrarii in vigoare a conventiei in ceea ce o priveste si prin intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei, care informeaza despre aceasta celelalte parti contractante.
2. Aceasta denuntare nu poate avea drept efect sa dezlege inalta parte contractanta interesata de obligatiile continute in prezenta conventie in ceea ce priveste orice fapt care, putind constitui o incalcare a acestor obligatii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denuntarea isi produce efectele.
3. Sub aceeasi rezerva ar inceta de a mai fi parte la prezenta conventie orice parte contractanta care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4. Conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor paragrafelor precedente in ceea ce priveste orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabila potrivit art. 63.

Art. 66.
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificata. Ratificarile vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta conventie va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, conventia va intra in vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare.
4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea in vigoare a conventiei, numele inaltelor parti contractante care au ratificat-o, precum si depunerea oricarui instrument de ratificare intervenita ulterior. Incheiata la Roma, la 4 noiembrie 1950, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general va transmite copie certificata tuturor semnatarilor.

 

Primul Protocol Aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
incheiat la Paris la 20 martie 1952

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,hotarite sa ia masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a drepturilor si libertatilor, altele decit cele care sint deja inscrise in titlul I al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),

au convenit asupra celor le urmeaza:

Art. 1.
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.

Art. 2.
Nimanui nu i se poate refuza dreptul de instruire. Statul, in exercitarea functiilor pe care si le va asuma in domeniul educatiei si al invatamintului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest invatamint conform convingerilor lor religioase si filozofice.

Art. 3.
Inaltele parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditiile care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.

Art. 4.
Orice inalta parte contractanta poate, in momentul semnarii ori al ratificarii prezentului protocol sau in orice alt moment ulterior, sa comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaratie precizind masura in care aceasta se angajeaza ca dispozitiile prezentului protocol sa se aplice anumitor teitorii care sint desemnate in declaratia respectiva si ale caror relatii internationale aceasta le asigura.
Orice inalta parte contractanta care a comunicat o declaratie in virtutea paragrafului precedent poate, dupa un anumit interval de timp, sa comunice o noua declaratie care sa modifice termenii oricarei declaratii anterioare sau care sa puna capat aplicarii dispozitiilor prezentului protocol cu privire la un anumit teritoriu.
O declaratie facuta potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind in conformitate cu paragraful 1 din art. 63 al conventiei.

Art. 5.
Inaltele parti contractante vor considera art. 1, 2, 3 si 4 din acest protocol ca articole aditionale la conventie si toate dispozitiile conventiei se vor aplica in consecinta.

Art. 6.
Prezentul protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai conventiei; el va fi ratificat o data cu conventia sau dupa ratificarea acesteia. El va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care il va ratifica ulterior, protocolul va intra in vigoare o data cu depunerea instrumentului de ratificare.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei, care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat protocolul.

Incheiat la Paris la 20 martie 1952, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.

 

Protocolul atribuind Curtii Europene a Drepturilor Omului competenta de a da avize consultative,
incheiat la Strasbourg la 6 mai 1963

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,avind in vedere dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia), in special art. 19 care instituie, intre alte organe, o Curte Europeana a Drepturilor Omului (denumita in continuare Curtea),

considerind ca este oportun sa atribuie Curtii competenta de a da, in anumite conditii, avize consultative,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
1. Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea conventiei si a protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de continutul sau de intinderea drepturilor si libertatilor definite in titlul I al conventiei si in protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Comisia, Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunostinta ca urmare a introducerii unui recurs prevazut de conventie.
3. Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curtii este luata prin vot, cu majoritatea de doua treimi din reprezentantii care au dreptul de a face parte din Comitet.

Art. 2.
Curtea decide daca cererea de aviz prezentata de Comitetul Ministrilor tine de competenta sa consultativa, asa cum aceasta este definita in art. 1 al prezentului protocol.

Art. 3.
1. Pentru examinarea cererilor de avize consultative, Curtea se intruneste in sedinta plenara.
2. Avizul Curtii trebuie motivat.
3. Daca avizul nu exprima, in tot sau in parte, opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator are dreptul sa alature acestuia expunerea opiniei sale individuale.
4. Avizul Curtii este transmis Comitetului Ministrilor.

Art. 4.
Prin extinderea puterii pe care i-o atribuie art. 55 al conventiei si in scopurile prezentului protocol, Curtea poate, daca considera necesar, sa-si stabileasca regulamentul si sa-si fixeze procedura.

Art. 5.
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei semnatare ale conventiei, care pot deveni parti prin:
a) semnare fara rezerva ratificarii sau a acceptarii;
b) semnare sub rezerva ratificarii sau a acceptarii, urmata de ratificare sau de acceptare.
Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezentul protocol va intra in vigoare de indata ce toate statele parti la conventie vor fi devenit parti la protocol, in conformitate cu dispozitiile paragrafului 1 al acestui articol.
3. Incepind cu data intrarii in vigoare a prezentului protocol, art. 1 - 4 vor fi considerate ca facind parte integranta din conventie.
4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului:
a) orice semnare fara rezerva ratificarii sau a acceptarii;
b) orice semnare sub rezerva ratificarii sau a acceptarii;
c) depunerea oricarui instrument de ratificare sau de acceptare;
d) data intrarii in vigoare a prezentului protocol, conform paragrafului 2 al acestui articol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg la 6 mai 1963, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.

 

Protocolul recunoscind anumite drepturi si libertati,
altele decit cele deja inscrise in conventie si in primul Protocol aditional la conventie
incheiat la Strasbourg la 16 septembrie 1963

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,hotarite sa ia masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a drepturilor si libertatilor, altele decit cele care sint deja inscrise in titlul I al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia), si in art. 1 - 3 din primul Protocol aditional la conventie, semnat la Paris la 20 martie 1952,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala.

Art. 2.
1. Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa.
2. Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrigeri decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea dreptirilor si libertatilor altora.
4. Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restringeri care, prevazute de lege, sint justificate de interesul public intr-o societate democratica.

Art. 3.
1. Nimeni nu poate fi expulzat printr-o masura individuala sau colectiva, de pe teritoriul statului al carui cetatean este.
2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al carui cetatean este.

Art. 4.
Expulzarile colective de straini sint interzise.

Art. 5.
1. Orice inalta parte contractanta poate, in momentul semnarii ori al ratificarii prezentului protocol sau in orice moment ulterior, sa comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaratie precizind masura in care ea se angajeaza ca dispozitiile prezentului protocol sa se aplice anumitor teritorii care sint desemnate in declaratia respectiva si ale caror relatii internationale ea le asigura.
2. Orice inalta parte contractanta care a comunicat o declaratie in virtutea paragrafului precedent poate, periodic, sa comunice o noua declaratie prin care sa modifice termenii oricarei declaratii anterioare sau prin care sa puna capat aplicarii dispozitiilor prezentului protocol cu privire la un anumit teritoriu.
3. O declaratie facuta potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind facuta in conformitate cu
paragraful 1 din art. 63 al conventiei.
4. Teritoriul oricarui stat la care se aplica prezentul protocol, in virtutea ratificarii sau a acceptarii sale de catre respectivul stat, si fiecare dintre teritoriile cu privire la care protocolul se aplica, in virtutea unei declaratii semnate de respectivul stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte in sensul referirilor la teritoriul unui stat, facute de art. 2 si 3.

Art. 6.
1. Inaltele parti contractante vor considera art. 1 - 5 ale acestui protocol ca articole aditionale la conventie si toate dispozitiile conventiei se vor aplica in consecinta.
2. Totusi, dreptul la recursul individual recunoscut printr-o declaratie facuta in virtutea art. 25 al conventiei sau recunoasterea jurisdictiei obligatorii a Curtii facuta printr-o declaratie in virtutea art. 46 al conventiei nu se va exercita, in ceea ce priveste prezentul protocol, decit in masura in care inalta parte contractanta interesata va fi declarat ca recunoaste respectivul drept sau ca accepta respectiva jurisdictie pentru art. 1 - 4 ale protocolului sau pentru unele din aceste articole.

Art. 7.
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai conventiei; el va fi ratificat o data cu conventia sau dupa ratificarea acesteia. El va intra in vigoare dupa depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care il va ratifica ulterior, protocolul va intra in vigoare o data cu depunerea instrumentului de ratificare.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat protocolul.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest sens, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg la 16 septembrie 1963, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare.

 

Protocolul privind abolirea pedepsei cu moartea,
incheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),considerind ca progresele intervenite in mai multe state membre ale Consiliului Europei exprima o tendinta generala in favoarea abolirii pedepsei cu moartea,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat.

Art. 2.
Un stat poate sa prevada in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savirsite in timp de razboi sau de pericol iminent de razboi; o asemenea pedeapsa nu va fi aplicata decit in cazurile prevazute de aceasta legislatie si conform dispozitiilor sale.
Statul respectiv va comunica secretarului general al Consiliului Europei dispozitiile aferente ale legislatiei in cauza.

Art. 3.
Nici o derogare de la dispozitiile prezentului protocol pe temeiul art. 15 din conventie nu este ingaduita.

Art. 4.
Nici o rezerva la dispozitiile prezentului protocol pe temeiul art. 64 din conventie nu este admisa.

Art. 5.
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol.
2. Orice stat poate, in orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei sa extinda aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare cu privire la acest teritoriu, in prima zi a lunii care urmeaza datei primirii declaratiei de catre secretarul general.
3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, prin notificare adresata secretarului general. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmeaza datei primirii notificarii de catre secretarul general.

Art. 6.
Statele parti considera art. 1 - 5 ale prezentului protocol ca articole aditionale la conventie si toate dispozitiile conventiei se aplica in consecinta.

Art. 7.
Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale conventiei. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prezentul protocol fara ca, simultan sau anterior, sa fi ratificat conventia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 8.
1. Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza datei la care cinci state membre ale Consiliului Europei isi vor exprima consimtamintul de a fi legate prin protocol, conform dispozitiilor art. 7.
2. Pentru orice stat membru care isi va exprima ulterior consimtamintul de a fi legat prin protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 9.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentului protocol, conform art.5 si 8;
d) orice alt act, notificare sau comunicare avind o legatura cu prezentul protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

 

Protocolul la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
incheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,hotarite sa ia noi masuri de natura sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi si libertati prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),

au convenit asupra celor le urmeaza:

Art. 1.
1. Un strain care isi are resedinta in mod legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decit in temeiul executarii unei hotariri luate conform legii si el trebuie sa poata:
a) sa prezinte motivele care pledeaza impotriva expulzarii sale;
b) sa ceara examinarea cazului sau; si
c) sa ceara sa fie reprezentat in acest scop in fata autoritatilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de catre aceasta autoritate.
2. Un strain poate fi expulzat inainte de exercitarea drepturilor enumerate in paragraful 1 a), b) si c) al acestui articol, atunci cind expulzarea este necesara in interesul ordinii publice sau se intemeiaza pe motive de securitate nationala.

Art. 2.
1. Orice persoana declarata vinovata de o infractiune de catre un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declaratiei de vinovatie sau a condamnarii de catre o jurisdictie superioara. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sint reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor exceptii in cazul infractiunilor minore, asa cum acestea sint definite de lege, sau cind cel interesat a fost judecat in prima instanta de catre cea mai inalta jurisdictie ori a fost declarat vinovat si condamnat ca urmare a unui recurs impotriva achitarii sale.

Art. 3.
Atunci cind o condamnare penala definitiva este ulterior anulata sau cind este acordata gratierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnari este despagubita conform legii ori practicii in vigoare in statul respectiv, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca nedescoperirea in timp util a faptului necunoscut ii este imputabila in tot sau in parte.

Art. 4.
1. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savirsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarire definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat.
2. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sint de natura sa afecteze hotarirea pronuntata.
3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este ingaduita in temeiul art. 15 din conventie.

Art. 5.
Sotii se bucura de egalitate in drepturi si in responsabilitati cu caracter civil, intre ei si in relatiile cu copiii lor in ceea ce priveste casatoria, pe durata casatoriei si cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu impiedica statele sa ia masurile necesare in interesul copiilor.

Art. 6.
1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol, precizind masura in care el se angajeaza ca dispozitiile prezentului protocol sa se aplice acestui sau acestor teritorii.
2. Orice stat poate, in orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat in declaratie. Protocolul va intra in vigoare pentru acest teritoriu in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 2 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general.
3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasa sau modificata, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat in aceasta declaratie, prin notificare adresata secretarului general.
Retragerea sau modificarea va produce efecte in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 2 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
4. O declaratie potrivit prezentului articol va fi considerata ca fiind in conformitate cu paragraful 1 din art. 63 al conventiei.
5. Teritoriul oricarui stat cu privire la care prezentul protocol se aplica in virtutea ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii sale de catre statul respectiv si fiecare dintre teritoriile cu privire la care protocolul se aplica in baza unei declaratii facute de respectivul stat, conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte in sensul referirii la teritoriul unui stat facute la art. 1.

Art. 7.
1. Statele parti considera art. 1 - 6 ale prezentului protocol ca articolele aditionale la conventie si toate dispozitiile conventiei se aplica in consecinta.
2. Totusi, dreptul la recursul individual, recunoscut printr-o declaratie facuta in virtutea art. 25 al conventiei, sau recunosterea jurisdictiei obligatorii a Curtii, facuta printr-o declaratie in virtutea art. 46 din conventie, nu se va exercita in ceea ce priveste prezentul protocol decit in masura in care statul interesat va fi declarat ca recunoaste respectivul drept sau ca accepta respectiva jurisdictie pentru art. 1 - 5 din protocol.

Art. 8.
Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat conventia. El va fi supus ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul protocol fara sa fi ratificat simultan sau anterior conventia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 9.
1. Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 2 luni de la data la care sapte state membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamintul de a fi legate prin protocol conform dispozitiilor art. 8.
2. Pentru orice stat membru care isi va exprima ulterior consimtamintul de a fi legat prin protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 2 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare de acceptare sau de aprobare.

Art. 10.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei: a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentului protocol conform art. 6 si 9;
d) orice alt act, notificare sau declaratie avind legatura cu prezentul protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

 

Protocolul la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
incheiat la Roma la 6 noiembrie 1990

(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),hotarite sa aduca noi imbunatatiri procedurii prevazute de conventie,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
Pentru partile la conventie care sint legate prin prezentul protocol, conventia este amendata in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 2 - 5.

Art. 2.
Articolul 31 paragraful 2 din conventie se citeste dupa cum urmeaza:
"2. Raportul este transmis Comitetului Ministrilor. Acesta este, de asemenea, comunicat statelor interesate si, daca se refera la o cerere introdusa in aplicarea art. 25, solicitantului. Statele interesate si solicitantul nu au dreptul sa-l publice."

Art. 3.
Articolul 44 din conventie se citeste dupa cum urmeaza:
"Numai inaltele parti contractante, Comisia si persoana fizica, organizatia neguvernamentala sau grupul de particulari care a introdus o cerere in aplicarea art. 25 au calitatea de a se prezenta in fata Curtii."

Art. 4.
Articolul 45 din conventie se citeste dupa cum urmeaza:
"Competenta Curtii se extinde asupra tuturor cauzelor referitoare la interpretarea si la aplicarea prezentei conventii care ii sint supuse, in conditiile prevazute de art. 48."

Art. 5.
Articolul 48 din conventie se citeste dupa cum urmeaza:
"1. Cu conditia ca inalta parte contractanta interesata, daca este numai una, sau inaltele parti contractante interesate, daca sint mai multe, sa fie supuse jurisdictiei obligatorii a Curtii sau in caz contrar, cu consimtamintul sau acordul inaltei parti contractante interesate, daca nu este decit una, sau al inaltelor parti contractante interesate, daca sint mai multe, o cauza poate fi deferita Curtii:
a) de catre Comisie;
b) de catre o inalta parte contractanta al carei cetatean este victima;
c) de catre o inalta parte contractanta care a sesizat Comisia;
d) de catre o inalta parte contractanta pusa in cauza;
e) de catre persoana fizica, organizatia neguvernamentala sau grupul de particulari care a sesizat Comisia.
2. Daca o cauza nu este deferita Curtii decit pe temeiul alin. e) al paragrafului 1, cauza este mai intii supusa unui comitet alcatuit din trei membri ai Curtii. Din Comitet va face parte, din oficiu, judecatorul ales in numele inaltei parti contractante impotriva careia a fost introdusa cererea sau, in lipsa acestuia, o persoana aleasa de ea pentru a indeplini calitatea de judecator. Daca cererea a fost introdusa impotriva mai multor parti contractante, numarul membrilor comitetului va creste in mod corespunzator.
Daca insa nu ridica nici o problema grava privind interpretarea sau aplicarea conventiei si daca nu se justifica, pentru alte motive, examinarea sa de catre Curte, comitetul poate hotari, in unanimitate, ca aceasta sa nu fie examinata de catre Curte. In asemenea cazuri, Comitetul Ministrilor hotaraste, in conditiile prevazute de art. 32, daca a existat sau nu o incalcare a conventiei."

Art. 6.
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei semnatare ale conventiei, care isi pot exprima consimtamintul lor de a fi legate prin:
a) semnare fara rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii; sau
b) semnare sub rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii, urmata de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 7.
1. Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care va urma expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei isi vor fi exprimat consimtamintul lor de a fi legate prin protocol conform dispozitiilor art. 6.
2. Pentru orice stat membru care isi exprima ulterior consimtamintul de a fi legat prin protocol, acesta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data semnarii sau depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Art. 8.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentului protocol conform art. 7;
d) orice alt act, notificare sau declaratie in legatura cu prezentul protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Intocmit la Roma la 6 noiembrie 1990, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus la ahivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica copie certificata fiecaruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

 

Protocolul la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
(publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),considerind ca este recomandabil sa amendeze art. 32 al conventiei in vederea reducerii majoritatii de doua treimi care este prevazuta,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

Art. 1.
Cuvintele "de doua treimi" sint suprimate din paragraful 1 al art. 32 al conventiei.

Art. 2.
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale conventiei, care isi pot exprima consimtamintul lor de a fi legate prin:
a) semnare fara rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii; sau
b) semnare sub rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii, urmata de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Art. 3.
Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care va urma expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care toate partile la conventie isi vor fi exprimat consimtamintul lor de a fi legate prin protocol conform dispozitiilor art. 2.

Art. 4.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) data intrarii in vigoare a prezentului protocol conform art. 3;
d) orice alt act, notificare sau comunicare in legatura cu prezentul protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg la 25 martie 1992, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica copie certificata fiecaruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

 

Legea nr. 79 din 6 iulie 1995 privind ratificarea Protocolului nr.11
la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie,
incheiat la Strasbourg la 11-05-1994

(publicata in Monitorul Oficial nr. 147 din 13 luna 1995)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.ART. 1
Se ratifica Protocolul nr. 11 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994.ART. 2
Protocolul nr. 11 este prevazut ca anexa la prezenta lege.Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 31 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 iunie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE

 

PROTOCOLUL NR. 11
la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie
- Traducere.
Strasbourg, 11 mai 1994

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumita in continuare conventia),considerind ca este necesar si urgent sa restructureze mecanismul de control stabilit de conventie pentru a mentine si a intari eficacitatea apararii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevazute de conventie,

avind in vedere, in principal, cresterea numarului de cereri si de state membre ale Consiliului Europei, considerind ca se impune, prin urmare, amendarea anumitor dispozitii ale conventiei in sensul inlocuirii, in special, a Comisiei si a Curtii Europene a Drepturilor Omului existente printr-o noua Curte permanenta,

avind in vedere Rezolutia nr. 1 adoptata la Conferinta Ministeriala Europeana asupra Drepturilor Omului, tinuta la Viena la 19-20 martie 1985, avind in vedere Recomandarea nr. 1194 (1992), adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei la 6 octombrie 1992,

avind in vedere decizia luata asupra reformei mecanismului de control al conventiei de catre sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei in Declaratia de la Viena din 9 octombrie 1993,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

ART. 1
Textele titlurilor II-IV din conventie (articolele 19-56) si Protocolul nr. 2 atribuind Curtii Europene a Drepturilor Omului competenta de a da avize consultative sint inlocuite cu urmatorul titlu II din conventie (articolele 1951):

"TITLUL II Curtea Europeana a Drepturilor Omului
ART. 19
Infiintarea Curtii Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din prezenta conventie si din protocoalele sale, se infiinteaza o Curte Europeana a Drepturilor Omului, numita in continuare Curtea.
Aceasta va functiona permanent.
ART. 20
Numarul judecatorilor Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al inaltelor parti contractante.
ART. 21
Conditii de exercitare a functiilor
1. Judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca conditiile cerute pentru exercitarea unor inalte functiuni judiciare sau sa fie juristi avind o competenta recunoscuta.
2. Judecatorii isi exercita mandatul cu titlu individual.
3. In cursul mandatului lor, judecatorii nu pot exercita nici o activitate incompatibila cu cerintele de independenta, de impartialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent; orice problema ridicata in aplicarea acestui paragraf este rezolvata de catre Curte.
ART. 22
Alegerea judecatorilor
1. Judecatorii sint alesi de Adunarea Parlamentara in numele fiecarei inalte parti contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidati prezentati de inalta parte contractanta.
2.Aceeasi procedura este urmata pentru a completa Curtea in cazul aderarii de noi inalte parti contractante si pentru a se ocupa locurile devenite vacante.
ART. 23
Durata mandatului
1. Judecatorii sint alesi pentru o durata de 6 ani. Ei pot fi realesi.
Totusi, mandatele unei jumatati din numarul judecatorilor desemnati la prima alegere se vor incheia la implinirea a 3 ani.
2. Judecatorii al caror mandat se va incheia la implinirea perioadei initiale de 3 ani sint desemnati prin tragere la sorti, efectuata de catre secretarul general al Consiliului Europei, imediat dupa alegerea lor.
3. Pentru a se asigura, in masura posibilului, reinnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor la fiecare 3 ani, Adunarea Parlamentara poate , inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau mai multe mandate ale judecatorilor ce urmeaza sa fie alesi sa aiba o alta durata decit cea de 6 ani, fara ca totusi ea sa poata depasi 9 ani sau sa fie mai mica de 3 ani.
4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Adunarea Parlamentara aplica paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorti, efectuata de catre secretarul general al Consiliului Europei, imediat dupa alegere.
5. Judecatorul ales in locul unui judecator al carui mandat nu a expirat va duce la sfirsit mandatul predecesorului sau.
6. Mandatul judecatorilor se incheie atunci cind ei implinesc virsta de 70 de ani.
7. Judecatorii ramin in functie pina la inlocuirea lor. Ei continua totusi sa se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
ART. 24
Revocare Un judecator nu poate fi revocat din functiile sale decit daca ceilalti judecatori decid, cu majoritate de doua treimi, ca el a incetat sa corespunda conditiilor necesare.
ART. 25
Grefa si secretari juridici Curtea dispune de o grefa ale carei sarcini si organizare sint stabilite prin regulamentul Curtii. Ea este asistata de secretari juridici.
ART. 26
Adunarea plenara a Curtii Curtea reunita in Adunarea plenara:
a) alege, pentru o durata de 3 ani, pe presedintele sau si pe unul sau doi vicepresedinti; ei pot fi realesi;
b) constituie Camere pentru o perioada determinata;
c) alege presedintii camerelor Curtii, care pot fi realesi;
d) adopta regulamentul Curtii; si e) alege grefierul si unul sau mai multi grefieri adjuncti.
ART. 27
Comitete, Camere si Marea Camera
1. Pentru examinarea cauzelor aduse inaintea sa, Curtea isi desfasoara activitatea in comitete de trei judecatori, in Camere de sapte judecatori si intr-o Mare Camera de saptesprezece judecatori. Camerele Curtii constituie comitete pentru o perioada determinata.
2. Judecatorul ales in numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei si al Marii Camere; in cazul absentei acestui judecator sau atunci cind el nu-si poate desfasura activitatea, acest stat-parte desemneaza o persoana care sa activeze in calitate de judecator.
3. Fac, de asemenea, parte din Marea Camera presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform regulamentului Curtii. Cind cauza este deferita Marii Camere in virtutea art. 43 , nici un judecator al Camerei care a emis hotarirea nu pote face parte din aceasta, cu execeptia presedintelui Camerei si a judecatorului ales in numele statului-parte interesat.
ART. 28
Declaratii ale comitetelor privind inadmisibilitatea Un comitet poate, prin vot unanim, sa declare inadmisibila sau sa scoata de pe rol o cerere individuala, introdusa in virtutea art. 34, atunci cind o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare complementara. Decizia este definitiva.
ART. 29
Decizii ale Camerelor asupra admisibilitatii si fondului
1. Daca nici o decizie nu a fost luata in virtutea art. 28, o Camera se poate pronunta asupra admisibilitatii si a fondului cererilor individuale introduse in virtutea art. 34.
2. O Camera se pronunta asupra admisibilitatii si a fondului cererilor introduse de state in virtutea art. 33.
3. In afara unei decizii contrare a Curtii in cazuri exceptionale, decizia asupra admisibilitatii este luata in mod separat.
ART. 30
Desesizarea in favoarea Marii Camere In cazul in care cauza adusa inaintea unei Camere ridica o problema grava privitoare la interpretarea conventiei sau a protocoalelor sale, sau daca solutionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotarire pronuntata anterior de Curte, Camera poate, atit timp cit nu a pronuntat hotarirea sa, sa se desesizeze in favoarea Marii Camere, in afara cazului in care una dintre parti se opune la aceasta.
ART. 31
Atributii ale Marii Camere Marea Camera:
1. se pronunta asupra cererilor introduse in virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci cind cauza i-a fost deferita de Camera in virtutea art. 30 sau cind cauza i-a fost deferita in virtutea art. 43; si
2. examineaza cererile de aviz consultativ introduse in virtutea art. 47.
ART. 32
Competenta Curtii
1. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea conventiei si a protocoalelor sale, care ii sint supuse in conditiile prevazute in art. 33, 34 si 47.
2. In caz de contestare a competentei sale, Curtea hotaraste.
ART. 33
Cauze interstatale Orice inalta parte contractanta poate sesiza Curtea asupra oricarei pretinse incalcari a prevederilor conventiei si ale protocoalelor sale de catre o alta inalta parte contractanta.
ART. 34
Cereri individuale Curtea poate fi sesizata printr-o cerere de catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau de orice grup de particulari care se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale.
Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitiul eficace al acestui drept.
ART. 35
Conditii de admisibilitate
1. Curtea nu poate fi sesizata decit dupa epuizarea cailor de recurs interne , asa cum se intelege din principiile de drept international general recunoscute , si intr-un termen de 6 luni, incepind cu data deciziei interne definitive.
2. Curtea nu retine nici o cerere individuala introdusa in aplicarea art. 34 , daca:
a) ea este anonima; sau b) ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Curte sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare si daca ea nu contine fapte noi.
3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in aplicarea art. 34, atunci cind ea considera cererea incompatibila cu dispozitiile conventiei sau ale protocoalelor sale, in mod vadit nefondata sau abuziva.
4. Curtea respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila in aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel in orice stadiu al procedurii.
ART. 36
Interventia tertilor
1. In orice cauza aflata in fata unei Camere sau a Marii Camere, o inalta parte contractanta, al carei cetatean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observatii scrise si de a lua parte la audieri.
2. In interesul bunei administrari a justitiei, presedintele Curtii poate invita orice inalta parte contractanta care nu este parte in cauza sau orice persoana interesata, alta decit reclamantul, sa prezinte observatii scrise sau sa ia parte la audiere.
ART. 37
Scoaterea de pe rol
1. In orice stadiu la procedurii, Curtea poate hotari scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cind circumstantele permit sa se traga concluzia ca:
a) solicitantul nu doreste sa o mai mentina; sau b) litigiul a fost rezolvat; sau c) pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinarii cererii nu se mai justifica.
Totusi Curtea continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin conventie si prin protocoalele sale o cere.
2. Curtea poate hotari repunerea pe rol a unei cereri atunci cind ea considera ca imprejurarile o justifica.
ART. 38
Examinarea cauzei in conditii de contradictorialitate si procedura de rezolvare pe cale amiabila
1. In cazul in care Curtea declara o cerere admisibila, ea:
a) procedeaza la examinarea cauzei in conditii de contradictorialitate, impreuna cu reprezentantii partilor, si, daca este cazul, la o ancheta, pentru a carei desfasurare eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare;
b) se pune la dispozitia celor interesati, in scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectarii drepturilor omului, astfel cum acestea sint recunoscute in conventie si in protocoalele sale.
2. Procedura deschisa la paragraful 1 b) este confidentiala.
ART. 39
Rezolvarea pe cale amiabila In cazul rezolvarii pe cale amiabila, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.
ART. 40 Audiere publica si acces la documente
1. Audierea este publica, in afara cazului in care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstante exceptionale.
2. Documentele depuse la grefa sint accesibile publicului, in afara cazului in care presedintele Curtii nu decide altfel.
ART. 41
Reparatie echitabila Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decit o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.
ART. 42
Hotaririle Camerelor Hotaririle Camerelor devin definitive conform dispozitiilor art. 44 paragraful 2.
ART. 43
Retrimiterea in fata Marii Camere
1. Intr-un termen de 3 luni de la data hotaririi unei Camere, orice parte in cauza poate, in cazuri exceptionale, sa ceara retrimiterea cauzei in fata Marii Camere.
2. Un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere accepta cererea in cazul in care cauza ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea conventiei sau a protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.
3. In cazul in care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cauzei printr-o hotarire.
ART. 44
Hotariri definitive
1. Hotarirea Marii Camere este definitiva.
2. Hotarirea unei Camere devine definitiva:
a) atunci cind partile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotaririi, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau c) atunci cind Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit art. 43.
3. Hotarirea definitiva se publica.
ART. 45
Motivarea hotaririlor si deciziilor
1. Hotaririle, precum si deciziile care declara cererile admisibile sau inadmisibile sint motivate.
2. Daca hotarirea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator are dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale separate.
ART. 46
Forta obligatorie si executarea hotaririlor
1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotaririlor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sint parti.
2. Hotarirea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor, care supravegheaza executarea ei.
ART. 47
Avize consultative
1. Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea conventiei si a protocoalelor sale.
2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de continutul sau de intinderea drepturilor si a libertatilor definite in titlul I al conventiei si in protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Ministrilor ar putea sa ia cunostinta ca urmare a introducerii unui recurs prevazut in conventie.
3. Decizia Comitetului Ministrilor de a cere un aviz Curtii este luata prin votul majoritatii reprezentantilor care au dreptul de a face parte din acesta.
ART. 48
Competenta consultativa a Curtii Curtea decide daca cererea de aviz consultativ prezentata de Comitetul Ministrilor este de competenta sa, asa cum aceasta este definita de art. 47.
ART. 49
Motivarea avizelor consultative
1. Avizul Curtii trebuie motivat.
2. Daca avizul nu exprima in tot sau in parte opinia unanima a judecatorilor , oricare judecator are dreptul sa alature acestuia expunerea opiniei sale separate.
3. Avizul Curtii este transmis Comitetului Ministrilor.
ART. 50
Cheltuieli de functionare a Curtii Cheltuielile de functionare a Curtii sint in sarcina Consiliului Europei.
ART. 51
Privilegii si imunitati ale judecatorilor Judecatorii se bucura, pe timpul exercitarii functiilor lor, de privilegiile si imunitatile prevazute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei si de acordurile incheiate in virtutea acestui articol."

ART. 2

1. Titlul V din conventie devine titlul III din conventie; articolul 57 din conventie devine articolul 52 din conventie; articolele 58 si 59 din conventie sint suprimate, iar articolele 60-66 din conventie devin articolele 53-59 din conventie.

2. Titlul I din conventie se intituleaza "Drepturi si libertati", iar noul titlu III, "Dipozitii diverse". Articolele 1-18, precum si noile articole 52-59 din conventie au titlurile mentionate in anexa la prezentul protocol.

3. In noul articol 56, la paragraful 1, se insereaza cuvintele "sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol", dupa cuvintele "se va aplica"; la paragraful 4, cuvintele "comisie" si "conform art. 25 din prezenta conventie" sint inlocuite cu cuvintele "Curtii" si "conform art. 34 din conventie". In noul articol 58 paragraful 4, cuvintele "art. 63" sint inlocuite cu cuvintele "art. 56".

4. Protocolul aditional la conventie se modifica dupa cum urmeaza:
a) articolele sint prezentate cu titlurile enumerate in anexa la prezentul protocol; si b) la articolul 4, ultima faza, cuvintele "din art. 63" sint inlocuite cu cuvintele "din art. 56".

5. Protocolul nr. 4 se modifica dupa cum urmeaza:
a) articolele sint prezentate cu titlurile enumerate in anexa la prezentul protocol;
b) la articolul 5 paragraful 3, cuvintele "din art. 63" sint inlocuite cu cuvintele "din art. 56"; se adauga un nou paragraf 5, care are urmatorul continut:
"5. Orice stat care a facut o declaratie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, in orice moment, sa declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie, ca accepta competenta Curtii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din conventie privitor la art. 1-4 din prezentul protocol sau la unele dintre acestea", si c) paragraful 2 al articolului 6 se suprima.

6. Protocolul nr. 6 se modifica dupa cum urmeaza:
a) articolele sint prezentate cu titlurile enumerate in anexa la prezentul protocol; si b) la articolul 4, cuvintele "pe temeiul art. 64", sint inlocuite prin cuvintele "pe temeiul art. 57".

7. Protocolul nr. 7 se modifica dupa cum urmeaza:
a) articolele sint prezentate cu titlurile enumerate in anexa la prezentul protocol;
b) la articolul 6 paragraful 4, cuvintele "din art. 63" sint inlocuite cu cuvintele "din art. 56"; se adauga un nou paragraf 6, care are urmatorul continut:
"6. Orice stat care a facut o declaratie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, in orice moment, sa declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie, ca accepta competenta Curtii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizatiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din conventie privitor la art. 1-5 din prezentul protocol" si c) paragraful 2 al articolului 7 se suprima.

8. Protocolul nr. 9 se abroga.

ART. 3

1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale conventiei, care isi pot exprima consimtamintul de a fi legate prin:
a) semnare fara rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii, sau b) semnare sub rezerva ratificarii, a acceptarii sau a aprobarii, urmata de ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

ART. 4

Prezentul protocol va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de un an de la data la care toate partile la conventie isi vor fi exprimat consimtamintul de a fi legate prin protocol conform dispozitiilor art. 3. Alegerea noilor judecatori va putea fi realizata si toate celelalte masuri necesare stabilirii noii Curti vor putea fi luate, conform dispozitiilor prezentului protocol, incepind cu data la care toate partile la conventie isi vor fi exprimat consimtamintul lor de a fi legate prin protocol.

ART. 5

1. Fara a se aduce atingere dispozitiilor paragrafelor 3 si 4 de mai jos, mandatul judecatorilor, membrilor Comisiei, grefierului si grefierului adjunct inceteaza la data intrarii in vigoare a prezentului protocol.

2. Cererile aflate pe rolul Comisiei care nu au fost inca declarate admisibile la data intrarii in vigoare a prezentului protocol se examineaza de catre Curte conform dispozitiilor prezentului protocol.

3. Cererile declarate admisibile la data intrarii in vigoare a prezentului protocol continua sa fie examinate in anul care urmeaza de catre membrii Comisiei. Toate cauzele a caror examinare nu s-a incheiat in timpul acestei perioade se transmit Curtii, care le va examina, considerindu-le cereri admisibile, conform dispozitiilor prezentului protocol.

4. In cazul cererilor pentru care Comisia, dupa intrarea in vigoare a prezentului protocol, a adoptat un raport conform fostului articol 31 din conventie, raportul se transmite partilor, care nu au dreptul sa-l publice.
Potrivit dispozitiilor aplicabile inaintea intrarii in vigoare a prezentului protocol, o cauza poate fi deferita Curtii. Colegiul Marii Camere stabileste daca una dintre Camere sau Marea Camera trebuie sa se pronunte asupra cauzei.
Daca o Camera se pronunta asupra cauzei, decizia sa este definitiva. Cauzele care nu au fost deferite Curtii se examineaza de catre Comitetul Ministrilor, care procedeaza conform dispozitiilor fostului articol 32 din conventie.

5. Cauzele aflate pe rolul Curtii, a caror examinare nu a fost incheiata la data intrarii in vigoare a prezentului protocol, se transmit Marii Camere a Curtii, care se pronunta asupra cauzei conform dispozitiilor acestui protocol.

6. Cauzele aflate pe rolul Comitetului Ministrilor, a caror examinare potrivit fostului articol 32 nu s-a incheiat la data intrarii in vigoare a prezentului protocol, se rezolva de catre Comitetul Ministrilor, care procedeaza conform respectivului articol.

ART. 6

In cazul in care o inalta parte contractanta a recunoscut competenta Comisiei sau jurisdictia Curtii numai pentru cauzele posterioare sau bazate pe fapte survenite posterior declaratiei prevazute de fostul articol 25 sau de fostul articol 46 din conventie, respectiva restrictie se aplica in continuare jurisdictiei Curtii in termenii prezentului protocol.

ART. 7

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ;
c) data intrarii in vigoare a prezentului protocol sau a anumitor dispozitii conform art. 4; si d) orice alt act, notificare sau comunicare in legatura cu prezentul protocol.

In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avind depline puteri in acest scop, au semnat prezentul protocol.

Incheiat la Strasbourg, la 11 mai 1994, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite cite o copie certificata fiecarui stat membru al Consiliului Europei.

ANEXA 1

TITLURILE DE ARTICOLE care se insereaza in textul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si al protocoalelor sale CONVENTIA pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

ARTICOLUL 1 - Obligatia de a respecta drepturile omului
ARTICOLUL 2 - Dreptul la viata
ARTICOLUL 3 - Interzicerea torturii
ARTICOLUL 4 - Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
ARTICOLUL 5 - Dreptul la libertate si la siguranta
ARTICOLUL 6 - Dreptul la un proces echitabil
ARTICOLUL 7 - Nici o pedeapsa fara lege
ARTICOLUL 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie
ARTICOLUL 9 - Libertatea de gindire, de constiinta si de religie
ARTICOLUL 10 - Libertatea de exprimare
ARTICOLUL 11 - Libertatea de intrunire si de asociere
ARTICOLUL 12 - Dreptul la casatorie
ARTICOLUL 13 - Dreptul la un recurs efectiv
ARTICOLUL 14 - Interzicerea discriminarii
ARTICOLUL 15 - Derogare in caz de stare de urgenta
ARTICOLUL 16 - Restrictii ale activitatii politice a strainilor
ARTICOLUL 17 - Interzicerea abuzului de drept
ARTICOLUL 18 - Limitarea folosirii restringerii drepturilor
*).............................................................
ARTICOLUL 52 - Anchetele secretarului general
ARTICOLUL 53 - Apararea drepturilor omului recunoscute
ARTICOLUL 54 - Competentele Comitetului Ministrilor
ARTICOLUL 55 - Renuntarea la alte mijloace de reglementare a diferendelor
ARTICOLUL 56 - Aplicare teritoriala
ARTICOLUL 57 - Rezerve
ARTICOLUL 58 - Denuntare
ARTICOLUL 59 - Semnare si ratificare

*) Titlurile noilor articole 19-51 din conventie figureaza deja in prezentul protocol.

PROTOCOLUL ADITIONAL
ARTICOLUL 1 - Protectia proprietatii
ARTICOLUL 2 - Dreptul de instruire
ARTICOLUL 3 - Dreptul la alegeri libere
ARTICOLUL 4 - Aplicare teritoriala
ARTICOLUL 5 - Raportare la conventie
ARTICOLUL 6 - Semnare si ratificare

PROTOCOLUL Nr. 4
ARTICOLUL 1 - Interzicerea privarii de libertate pentru datorii
ARTICOLUL 2 - Libertatea de circulatie
ARTICOLUL 3 - Interzicerea expulzarii propriilor cetateni
ARTICOLUL 4 - Interzicerea expulzarii colective de straini
ARTICOLUL 5 - Aplicare teritoriala
ARTICOLUL 6 - Raportare la conventie
ARTICOLUL 7 - Semnare si ratificare

PROTOCOLUL Nr. 6
ARTICOLUL 1 - Abolirea pedepsei cu moartea
ARTICOLUL 2 - Pedeapsa cu moartea in timp de razboi
ARTICOLUL 3 - Interzicerea derogarilor
ARTICOLUL 4 - Interzicerea rezervelor
ARTICOLUL 5 - Aplicare teritoriala
ARTICOLUL 6 - Raportare la conventie
ARTICOLUL 7 - Semnare si ratificare
ARTICOLUL 8 - Intrare in vigoare
ARTICOLUL 9 - Functiile depozitarului

PROTOCOLUL Nr. 7
ARTICOLUL 1 - Garantii procedurale in cazul expulzarilor de straini
ARTICOLUL 2 - Dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala
ARTICOLUL 3 - Dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara
ARTICOLUL 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori
ARTICOLUL 5 - Egalitatea intre soti
ARTICOLUL 6 - Aplicare teritoriala
ARTICOLUL 7 - Raportare la conventie
ARTICOLUL 8 - Semnare si ratificare
ARTICOLUL 9 - Intrare in vigoare
ARTICOLUL 10 - Functiile depozitarului.

Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului
(publicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Articol unic
Se ratifica Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.

Conventia cu privire la drepturile copilului,
adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989
(traducere)
(republicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)

Statele parti la prezenta conventie,

avand in vedere ca, in conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

avand in vedere ca in Carta popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane si au hotarat sa promoveze progresul social si conditii mai bune de trai in contextul unei libertati sporite,

recunoscand faptul ca Natiunile Unite, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si

au convenit ca fiecare poate sa se prevaleze de drepturile si de libertatile enuntate de acestea, fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, nationalitate si origine sociala, situatie materiala, statut la nastere sau alt statut,

amintind faptul ca in Declaratia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la ingrijire si asistenta speciale,

avand convingerea ca familia, ca unitate de baza a societatii si ca mediu natural destinat cresterii si bunastarii tuturor membrilor sai si, in special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitatile in cadrul societatii,

recunoscand ca pentru dezvoltarea plenara si armonioasa a personalitatii sale copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere,

tinand seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregatit sa traiasca independent in societate si sa fie educat in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, tolerantei, egalitatii si solidaritatii,

avand in vedere ca necesitatea de a extinde protectia speciala acordata copilului a fost enuntata in Declaratia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului si in Declaratia drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala la 20 noiembrie 1959, si a fost recunoscuta in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in Pactul international privind drepturile civile si politice (in special art. 23 si 24), in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (in special art. 10) si in statutele si instrumentele aplicabile ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale preocupate de bunastarea copilului, avand in vedere ca, asa cum s-a aratat in Declaratia drepturilor copilului, "data fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciale, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atat inainte cat si dupa nasterea sa",

reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei in cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaratia privind protectia femeilor si copiilor in caz de stare de urgenta si de conflict armat, recunoscand ca in toate tarile lumii exista copii care traiesc in conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie deosebita,

tinand seama de importanta traditiilor si a valorilor culturale ale fiecarui popor in protejarea si dezvoltarea armonioasa a copilului,

recunoscand importanta cooperarii internationale destinate imbunatatirii conditiilor de trai ale copiilor din toate tarile si, in special, din tarile in curs de dezvoltare,

convin dupa cum urmeaza:

PARTEA I

ARTICOLUL 1
In sensul prezentei conventii, prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, exceptand cazurile in care legea aplicabila copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta.

ARTICOLUL 2
1. Statele parti se angajeaza sa respecte si sa garanteze drepturile stabilite in prezenta conventie tuturor copiilor din jurisdictia lor, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau originea sociala, de situatia materiala, incapacitatea fizica, de statutul la nastere sau de statutul dobandit al copilului ori al parintilor sau al reprezentantilor legali ai acestuia.
2. Statele parti vor lua toate masurile de protejare a copilului impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctionare pe considerente tinand de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate sau convingerile parintilor, ale reprezentantilor sai legali sau ale membrilor familiei sale.

ARTICOLUL 3
1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
2. Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare.
3. Statele parti vor veghea ca institutiile, serviciile si asezamintele care raspund de protectia si ingrijirea copiilor sa respecte standardele stabilite de autoritatile competente, in special cele referitoare la securitate si sanatate, la numarul si calificarea personalului din aceste institutii, precum si la asigurarea unei supravegheri competente.

ARTICOLUL 4
Statele parti se angajeaza sa ia toate masurile legislative, administrative si de orice alta natura necesare in vederea punerii in aplicare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie. In cazul drepturilor economice, sociale si culturale statele parti se obliga sa adopte aceste masuri, fara a precupeti resursele de care dispun si, daca este cazul, in cadrul cooperarii internationale.

ARTICOLUL 5
Statele parti vor respecta responsabilitatile, drepturile si indato- ririle ce revin parintilor naturali ai copilului sau, dupa caz si conform traditiei locale, membrilor familiei largite sau comunitatii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii in ingrijire, de a asigura, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, indrumarea si orientarea necesare in exercitarea de catre copil a drepturilor recunoscute in prezenta conventie.

ARTICOLUL 6
1. Statele parti recunosc dreptul la viata al fiecarui copil.
2. Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului.

ARTICOLUL 7
1. Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibiliului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.
2. Statele parti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sa respecte legislatia lor nationala si obligatiile pe care acestea si le-au asumat in temeiul instrumentelor internationale aplicabile in materie, in special in cazul in care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.

ARTICOLUL 8
1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.
2. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.

ARTICOLUL 9
1. Statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, excepand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltratati sau neglijati de parinti sau in cazul in care parintii traiesc separat si se impune luarea unei hotarari cu privire la locul de resedinta a copilului.
2. In toate cazurile prevazute la paragraful 1 din prezentul articol toate partile interesate trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele parti vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre ei de a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti ai sai, in mod regulat, exceptand cazul in care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Cand separarea rezulta din masuri luate de catre un stat parte, precum detentia, inchisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauza, survenita in timpul detentiei) ambilor parinti sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, parintilor, copilului sau, dupa caz, unui alt membru al familiei informatiile esentiale despre locul unde se gasesc membrul sau membrii familiei, exceptand cazul in care divulgarea acestor informatii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele parti vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea insasi consecinte daunatoare pentru persoana sau persoanele interesate.

ARTICOLUL 10
1. In conformitate cu obligatia ce revine statelor parti potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusa de un copil sau de parintii acestuia, in vederea intrarii intr-un stat parte sau a parasirii acestuia in scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele parti cu bunavointa, umanism si cu operativitate. Statele parti vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinte nefaste asupra solicitantilor si membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai carui parinti isi au resedinta in state diferite va avea dreptul de a intretine, in afara unor situatii exceptionale, relatii personale si contacte directe, in mod regulat, cu ambii sai parinti. In acest scop si in conformitate cu obligatia care revine statelor parti in temeiul art. 9 paragraful 1, statele parti vor respecta dreptul copilului si al parintilor sai de a parasi orice tara, inclusiv propria lor tara, si de a reveni in propria lor tara. Dreptul de a parasi orice tara nu poate fi ingradit decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor si libertatilor altora si care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezenta conventie.

ARTICOLUL 11
1. Statele parti vor lua masuri pentru a combate actiunile ile- gale de transferare si de impiedicare a reintoarcerii copiilor in, respectiv din, strainatate.
2. In acest scop statele parti vor promova incheierea de acorduri bilaterale si multilaterale sau aderarea la acordurile existente.

ARTICOLUL 12
1. Statele parti vor garanta copilului capabil de discernamant dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, opiniile copilului urmand sa fie luate in considerare tinandu-se seama de varsta sa si de gradul sau de maturitate.
2. In acest scop copilului i se va da, in special, posibilitatea de a fi ascultat in orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, in conformitate cu regulile de procedura din legislatia nationala.

ARTICOLUL 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita sau artistica ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevazute de lege si absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputatiei altora; sau
b) protejarea securitatii nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri.

ARTICOLUL 14
1. Statele parti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie.
2. Statele parti vor respecta drepturile si obligatiile parintilor sau, dupa caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l indruma in exercitarea dreptului sus-mentionat, de o maniera care sa corespunda capacitatilor in formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-si manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protectia securitatii publice, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.

ARTICOLUL 15
1. Statele parti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de intrunire pasnica.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al sigurantei sau ordinii publice ori pentru a proteja sanatatea publica sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile si libertatile altora.

ARTICOLUL 16
1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ile- gale in viata sa privata, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta sa, precum si nici unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.
2. Copilul are dreptul la protectia garantata de lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

ARTICOLUL 17
Statele parti vor recunoaste importanta functiei indeplinite de mijloacele de informare in masa si vor asigura accesul copilului la informatie si materiale provenind din surse nationale si internationale, in special cele care urmaresc promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale si a sanatatii sale fizice si morale. In acest scop statele parti:
a) vor incuraja difuzarea, prin mijloacele de informare in masa, de informatii si materiale de interes social si educativ pentru copil si care sunt in conformitate cu art. 29;
b) vor incuraja cooperarea internationala in producerea, schimbul si difuzarea de astfel de informatii si materiale provenind din surse culturale, nationale si internationale;
c) vor incuraja producerea si difuzarea de carti pentru copii;
d) vor incuraja mijloacele de informare in masa sa tina seama, in mod deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care apartin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea unor principii calauzitoare adecvate, destinate protejarii copilului impotriva informatiilor si materialelor care dauneaza bunastarii sale, avand in vedere prevederile art. 13 si 18.

ARTICOLUL 18
1. Statele parti vor depune eforturi pentru asigurarea recu- noasterii principiului potrivit caruia ambii parinti au responsabilitati comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Parintii sau, dupa caz, reprezentantii sai legali sunt principalii responsabili de cresterea si dezvoltarea copilului. Acestia trebuie sa actioneze, in primul rand, in interesul suprem al copilului.
2. Pentru garantarea si promovarea drepturilor enuntate in prezenta conventie statele parti vor acorda ajutor corespunzator parintilor si reprezentantilor legali ai copilului in exercitarea responsabilitatii care le revine in legatura cu cresterea copilului si vor asigura crearea institutiilor, asezamintelor si serviciilor de ingrijire a copiilor.
3. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura copiilor ai caror parinti muncesc dreptul de a beneficia de serviciile si asezamintele de ingrijire a copiilor, pentru care ei indeplinesc conditiile cerute.

ARTICOLUL 19
1. Statele parti vor lua toate masurile legislative, administra- tive, sociale si educative corespunzatoare, in vederea protejarii copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentantilor legali sau a oricarei persoane careia i-a fost incredintat.
2. Aceste masuri de protectie vor cuprinde, dupa caz, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care sa asigure sprijinul necesar copilului si celor carora le-a fost incredintat, precum si pentru instituirea altor forme de prevenire si pentru identificarea, denuntarea, actionarea in instanta, anchetarea, tratarea si urmarirea cazurilor de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, si, daca este necesar, a procedurilor de implicare judiciara.

ARTICOLUL 20
1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul sau familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lasat in acest mediu are dreptul la protectie si asistenta speciale din partea statului.
2. Statele parti, in conformitate cu legislatia lor nationala, vor asigura protectie alternativa pentru un astfel de copil.
3. Aceasta protectie poate include, mai ales, plasamentul familial, "kafalah" din dreptul islamic, adoptia sau, in caz de necesitate, plasarea in institutii corespunzatoare de ingrijire a copiilor. In alegerea uneia dintre aceste solutii este necesar sa se tina seama in mod corespunzator de necesitatea unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

ARTICOLUL 21
Statele parti care recunosc si/sau autorizeaza adoptia vor veghea ca interesele supreme ale copilului sa primeze si:
a) vor veghea ca adoptia unui copil sa fie autorizata numai de autoritatile competente care verifica, in conformitate cu legea si cu procedurile aplicabile, precum si pe baza tuturor informatiilor pertinente si credibile, ca adoptia se poate realiza luand in considerare statutul copilului in raport cu parintii, cu rudele si cu reprezentantii sai legali si, daca este cazul, ca persoanele interesate si-au dat consimtamantul cu privire la adoptie in cunostinta de cauza in urma unei consilieri corespunzatoare;
b) recunosc ca adoptia in strainatate poate fi considerata ca un mijloc alternativ de asigurare a ingrijirii necesare copilului, daca acesta, in tara de origine, nu poate fi incredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi ingrijit in mod corespunzator;
c) vor asigura ca, in cazul adoptiei in strainatate, copilul beneficiaza de garantiile si standardele echivalente celor existente in cazul adoptiei nationale;
d) vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a se asigura ca, in cazul adoptiei in strainatate, plasamentul copilului nu conduce la obtinerea de castiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate;
e) promoveaza obiectivele prezentului articol, incheind aranjamente sau acorduri bilaterale ori multilaterale, dupa caz, si se straduiesc, in acest cadru, sa asigure ca plasarea copiilor in strainatate sa fie efectuata de autoritatile sau organele competente.

ARTICOLUL 22
1. Statele parti vor lua masurile necesare pentru ca un copil care cauta sa obtina statutul de refugiat sau care este considerat refugiat in conformitate cu reglementarile si procedurile internationale si nationale aplicabile, fie ca este singur sau insotit de mama ori de tata sau de orice alta persoana, sa beneficieze de protectia si asistenta umanitara corespunzatoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de prezenta conventie si de celelalte instrumente internationale privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt parti.
2. In acest scop statele parti vor contribui, dupa cum considera necesar, la toate eforturile intreprinse de O.N.U. si de alte organizatii guvernamentale sau neguvernamentale competente cooperand cu O.N.U., pentru a proteja si ajuta copiii care se gasesc intr-o astfel de situatie si pentru a gasi parintii sau alti membri ai familiei oricarui copil refugiat, in vederea obtinerii informatiilor necesare pentru reintregirea familiei sale. In cazul in care parintii sau alti membri ai familiei nu pot fi gasiti, copilului i se va acorda aceeasi protectie ca oricarui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent de motiv, in conformitate cu principiile enuntate in prezenta conventie.

ARTICOLUL 23
1. Statele parti recunosc ca pentru copiii handicapati fizic si mental trebuie sa se asigure o viata implinita si decenta, in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.
2. Statele parti recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de ingrijiri speciale si incurajeaza si asigura, in masura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care indeplinesc conditiile prevazute si celor care ii au in ingrijire, un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei parintilor sau a celor carora le este incredintat.
3. Recunoscand nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de cate ori acest lucru este posibil, tinand seama de resursele financiare ale parintilor sau ale celor care ii au in ingrijire, si va fi destinat asigurarii accesului efectiv al copiilor handicapati la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc de munca, activitati recreative, de o maniera care sa asigure deplina integrare sociala si dezvoltare individuala a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturala si spirituala.
4. In spiritul cooperarii internationale, statele parti vor favoriza schimbul de informatii relevante in domeniul medicinei preventive si al tratamentului medical, psihologic si functional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea si accesul la informatii referitoare la metodele de recuperare, educare si formare profesionala, in scopul de a permite statelor parti sa isi perfectioneze capacitatile si competentele si sa isi extinda experienta in aceste domenii. In aceasta privinta se va tine seama, in mod deosebit, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 24
1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele parti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectiva a acestui drept si, in mod deosebit, vor lua masurile corespunzatoare pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile si a celei in randul copiilor;
b) asigurarea asistentei medicale si a masurilor de ocrotire a sanatatii pentru toti copiii, cu accent pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii;
c) combaterea maladiilor si a malnutritiei, inclusiv in cadrul masurilor primare de ocrotire a sanatatii, recurgand, printre altele, la tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive si cu apa potabila, luand in considerare pericolele si riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sanatatii mamelor in perioada pre- si postnatala;
e) asigurarea ca toate segmentele societatii, in mod deosebit parintii si copiii, sunt informate, au acces la educatie si sunt sprijinite in folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea si alimentatia copilului, despre avantajele alaptarii, ale igienei si salubritatii mediului inconjurator si ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicina preventiva, de indrumare a parintilor si de planificare familiala, si asigurarea educatiei in aceste domenii.
3. Statele parti vor lua toate masurile eficiente corespunzatoare, in vederea abolirii practicilor traditionale daunatoare sanatatii copiilor.
4. Statele parti se angajeaza sa favorizeze si sa incurajeze cooperarea internationala in vederea asigurarii, in mod progresiv, a deplinei infaptuiri a dreptului recunoscut in prezentul articol. In aceasta privinta se va tine seama, in mod deosebit, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 25
Statele parti recunosc dreptul copilului care a fost plasat de catre autoritatea competenta pentru a primi ingrijiri, la protejarea sau tratarea afectiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodica a tratamentului respectiv si a oricaror alte aspecte legate de plasarea sa.

ARTICOLUL 26
1. Statele parti recunosc dreptul oricarui copil de a beneficia de asistenta sociala, inclusiv de asigurari sociale, si vor lua masuri pentru asigurarea exercitarii depline a acestui drept in conformitate cu legislatia lor nationala.
2. La acordarea indemnizatiilor prevazute de lege se va tine seama, cand este cazul, de resursele si situatia copilului si ale persoanelor responsabile de intretinerea sa, precum si de orice alte imprejurari care au legatura cu cererea de acordare a indemnizatiilor, inaintata de copil sau in numele sau.

ARTICOLUL 27
1. Statele parti recunosc dreptul oricarui copil de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
2. Parintilor si oricarei alte persoane care au in grija un copil le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor si a mijloacelor lor financiare, conditiile de viata necesare in vederea dezvoltarii copilului.
3. Statele parti vor adopta masurile corespunzatoare, tinand seama de conditiile nationale si in limita mijloacelor lor, pentru a ajuta parintii si alte persoane care au in grija un copil sa valorifice acest drept si vor oferi in caz de nevoie asistenta materiala si programe de sprijin destinate, in principal, satisfacerii nevoilor de hrana, imbracaminte si locuinta.
4. Statele parti vor lua toate masurile adecvate pentru recuperarea pensiei alimentare pentru copil de la parintii sai sau de la alte persoane care raspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atat pe teritoriul statului parte, cat si in strainatate.
Astfel, in situatia in care persoana care raspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieste in statul in care locuieste copilul, statele parti vor incuraja aderarea la acorduri internationale sau incheierea de asemenea acorduri, precum si adoptarea oricaror alte intelegeri corespunzatoare.

ARTICOLUL 28
1. Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie si, in vederea asigurarii exercitarii acestui drept in mod progresiv si pe baza egalitatii de sanse, in special, statele membre vor avea obligatia:
a) de a asigura invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;
b) de a incuraja crearea diferitelor forme de invatamant secundar, atat general, cat si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua masuri corespunzatoare, cum ar fi instituirea gratuitatii invatamantului si acordarea unui ajutor financiar in caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la invatamantul superior, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si orientarea scolara si profesionala;
e) de a lua masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei abandonului scolar.
2. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea masurilor de disciplina scolara intr-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana si in conformitate cu prezenta conventie.
3. Statele parti vor promova si vor incuraja cooperarea internationala in domeniul educatiei, mai ales in scopul de a contribui la eliminarea ignorantei si a analfabetismului in lume si de a facilita accesul la cunostinte stiintifice si tehnice si la metode de invatamant moderne. In aceasta privinta se va tine seama, in special, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 29
1. Statele parti sunt de acord ca educatia copilului trebuie sa urmareasca:
a) dezvoltarea plenara a personalitatii, a vocatiilor si a aptitudinilor mentale si fizice ale copilului;
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si pentru principiile consacrate in Carta Natiunilor Unite;
c) educarea copilului in spiritul respectului fata de parintii sai, fata de limba sa, de identitatea si valorile sale culturale, fata de valorile nationale ale tarii in care acesta locuieste, ale tarii de origine, precum si fata de civilizatii diferite de a sa;
d) pregatirea copilului sa isi asume responsabilitatile vietii intr-o societate libera, intr-un spirit de intelegere, de pace, de toleranta, de egalitate intre sexe si prietenie intre toate popoarele si grupurile etnice, nationale si religioase si cu persoanele de origine autohtona;
e) educarea copilului in spiritul respectului fata de mediul natural.
2. Nici o dispozitie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretata de o maniera care sa aduca atingere libertatii persoanelor fizice sau juridice de a crea si conduce institutii de invatamant, cu conditia ca principiile enuntate in paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate si ca educatia data in aceste institutii sa respecte normele minimale prescrise de stat.

ARTICOLUL 30
In statele in care exista minoritati etnice, religioase sau ling- vistice ori persoane de origine autohtona copilul apartinand unei astfel de minoritati sau avand origine autohtona nu va fi privat de dreptul la viata culturala proprie, de dreptul de a-si declara apartenenta religioasa si de a-si practica propria religie, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai grupului sau.

ARTICOLUL 31
1. Statele parti recunosc copilului dreptul la odihna si la vacanta, dreptul de a practica activitati recreative proprii varstei sale, de a participa liber la viata culturala si artistica.
2. Statele parti respecta si promoveaza dreptul copilului de a participa pe deplin la viata culturala si artistica si incurajeaza punerea la dispozitie acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber si de desfasurare a activitatilor recreative, artistice si culturale, in conditii de egalitate.

ARTICOLUL 32
1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice si de a nu fi constrans la vreo munca ce comporta vreun risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
2. Statele parti vor lua masuri legislative, administrative, sociale si educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. In acest scop si tinand seama de dispozitiile aplicabile ale celorlalte instrumente internationale, statele parti se obliga, in special:
a) sa fixeze o varsta minima sau varste minime de angajare;
b) sa adopte o reglementare cu privire la orele si la conditiile de munca;
c) sa prevada pedepse sau alte sanctiuni corespunzatoare, pentru a asigura aplicarea intocmai a prezentului articol.

ARTICOLUL 33
Statele parti vor lua masuri corespunzatoare, inclusiv masuri legislative, administrative, sociale si educationale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de conventiile internationale in materie si pentru a preveni folosirea copiilor in scopul producerii si al traficului ilicit de astfel de substante.

ARTICOLUL 34
Statele parti se angajeaza sa protejeze copilul contra oricarei forme de exploatare sexuala si de violenta sexuala. In acest scop statele vor lua, in special, toate masurile corespunzatoare pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a impiedica:
a) incitarea sau constrangerea copiilor sa se dedea la activitati sexuale ilegale;
b) exploatarea copiilor in scopul prostitutiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor in scopul productiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

ARTICOLUL 35
Statele parti vor lua toate masurile necesare, pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a preveni rapirea, vanzarea si traficul de copii in orice scop si sub orice forma.

ARTICOLUL 36
Statele parti vor proteja copilul contra oricarei forme de exploatare daunatoare oricarui aspect al bunastarii sale.

ARTICOLUL 37
Statele parti vor veghea ca:
a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau inchisoarea pe viata fara posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronuntata pentru infractiunile comise de persoane sub varsta de 18 ani;
b) nici un copil sa nu fie privat de libertate in mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, detinerea sau intemnitarea unui copil trebuie sa fie conforma cu legea si nu va fi decat o masura extrema si cat mai scurta posibil;
c) orice copil privat de libertate sa fie tratat cu omenie si cu respectul cuvenit demnitatii umane si de o maniera care sa tina seama de nevoile persoanelor de varsta sa. Astfel, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, cu exceptia cazurilor in care se apreciaza ca fiind in interesul major al copilului sa nu se procedeze astfel, si va avea dreptul de a mentine contactul cu familia sa prin corespondenta si vizite, in afara unor cazuri exceptionale;
d) copiii privati de libertate sa aiba dreptul de a avea acces rapid la asistenta juridica sau la orice alta asistenta corespunzatoare, precum si dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate, in fata unui tribunal sau a unei alte autoritati competente, independente si impartiale, si dreptul la judecarea in procedura de urgenta a cazului respectiv.

ARTICOLUL 38
1. Statele parti se angajeaza sa respecte si sa asigure res- pectarea regulilor dreptului umanitar international aplicabile in caz de conflict armat si menite sa garanteze protectia copilului.
2. Statele parti vor lua toate masurile posibile pentru a garanta ca persoanele care nu au implinit varsta
de 15 ani sa nu participe direct la ostilitati.
3. Statele parti se vor abtine de a inrola in fortele lor armate persoane care nu au implinit varsta de 15 ani. Atunci cand incorporeaza persoane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele parti se vor stradui sa inroleze, cu prioritate, pe cei mai in varsta.
4. Conform obligatiei care le revine in virtutea dreptului umanitar international de a proteja populatia civila in caz de conflict armat, statele parti vor lua toate masurile fezabile, astfel incat copiii afectati de conflictul armat sa beneficieze de protectie si de ingrijire.

ARTICOLUL 39
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a facilita recuperarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a copiilor, victime ale unei forme de neglijenta, exploatare sau abuz, de tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Aceasta readaptare si aceasta reintegrare se vor desfasura in conditii care favorizeaza sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului.

ARTICOLUL 40
1. Statele parti recunosc oricarui copil banuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit ca a comis o incalcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simtul demnitatii si al valorii personale, care sa intareasca respectul sau pentru drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora si care sa tina seama de varsta sa, precum si de necesitatea de a facilita reintegrarea sa in societate si asumarea de catre acesta a unui rol constructiv in societate.
2. In acest scop si tinand seama de dispozitiile in materie ale instrumentelor internationale, statele parti vor veghea, in special:
a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o incalcare a legii penale datorita unor actiuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul national sau international in momentul comiterii lor;
b) ca orice copil banuit sau acuzat de o incalcare a legii penale sa aiba garantate cel putin urmatoarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat pana la stabilirea vinovatiei sale conform legii;
(ii) de a fi informat in cel mai scurt termen si direct despre acuzatiile care i se aduc sau, daca este cazul, prin intermediul parintilor sai sau al reprezentantilor legali si de a beneficia de asistenta juridica sau de orice alt fel de asistenta corespunzatoare, in vederea formularii si sustinerii apararilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, fara intarziere, a cauzei sale de catre o autoritate sau o instanta judiciara competenta, independenta si impartiala, printr-o procedura de audiere echitabila si conforma cu prevederile legii, in prezenta celor care ii asigura asistenta juridica sau de alta natura, iar daca acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului, tinand seama mai ales de varsta ori de situatia acestuia, in prezenta parintilor sai sau a reprezentantilor sai legali;
(iv) de a nu fi constrans sa depuna marturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzarii, de a obtine aducerea si interogarea martorilor apararii, in conditii de egalitate;
(v) daca se dovedeste ca a incalcat legea penala, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie si la orice masura luata in consecinta, in fata unei autoritati sau a unei instante judiciare superioare competente, independente si impartiale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba utilizata;
(vii) dreptul la respectarea deplina a vietii sale private, in toate fazele procedurii.
3. Statele parti se vor stradui sa promoveze adoptarea de legi si proceduri, infiintarea de autoritati si institutii, special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau gasiti vinovati de incalcarea legii penale si, in special:
a) sa stabileasca o varsta minima sub care copiii sa fie prezumati ca neavand capacitatea de a incalca legea penala;
b) sa ia, ori de cate ori este posibil si recomandabil, masuri de solutionare a cazurilor acestor copii, fara a recurge la procedura judiciara, cu conditia ca drepturile si garantiile legale sa fie respectate pe deplin.
4. Va fi prevazuta o intreaga gama de dispozitii, precum cele referitoare la ingrijire, orientare si supraveghere, la indrumare, la perioadele de proba, la plasamentul familial, la programe de educatie generala si profesionala si la solutii alternative celor privind ingrijirea intr-un cadru institutional, pentru a asigura copiilor un tratament in interesul bunastarii lor si proportional cu situatia lor si cu infractiunea savarsita.

ARTICOLUL 41
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu aduce atingere pre- vederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) in legislatia unui stat parte; sau
b) in dreptul international in vigoare pentru statul respectiv.

PARTEA a II-a

ARTICOLUL 42
Statele parti se angajeaza sa faca larg cunoscute atat adultilor, cat si copiilor principiile si dispozitiile prezentei conventii, prin mijloace active si adecvate.

ARTICOLUL 43
1. In vederea examinarii progreselor inregistrate de statele parti in executarea obligatiilor pe care si le-au asumat in virtutea prezentei conventii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale carui atributii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se compune din 10 experti de o inalta tinuta morala si care poseda o competenta recunoscuta in domeniul reglementat de prezenta conventie. Membrii Comitetului sunt alesi de statele parti din randul cetatenilor lor si actioneaza in nume propriu, tinandu-se seama de necesitatea asigurarii unei repartitii geografice echitabile si a reprezentarii principalelor sisteme juridice.
3. Membrii Comitetului sunt alesi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele parti. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetatenii sai.
4. Primele alegeri vor avea loc in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni inaintea datei fiecarei alegeri secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va invita in scris statele parti sa propuna candidatii lor intr-un termen de doua luni. Secretarul general va intocmi apoi o lista alfabetica a candidatilor astfel desemnati, indicand statele parti care i-au desemnat, si o va comunica statelor parti la conventie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor parti, convocate de secretarul general, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se intruneste cu doua treimi din numarul statelor parti, candidatii alesi in Comitet sunt cei care obtin cel mai mare numar de voturi si majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor parti prezente si votante.
6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realesi la o noua prezentare a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnati la primele alegeri va inceta dupa 2 ani. Numele celor 5 membri vor fi trase la sorti de catre presedintele reuniunii, imediat dupa prima alegere.
7. In caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului sau daca, pentru orice alt motiv, un membru declara ca nu isi mai poate exercita functiile sale in cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura membrului respectiv numeste un alt expert dintre cetatenii sai pentru a ocupa postul vacant pana la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobarii de catre Comitet.
8. Comitetul aproba regulamentul sau de ordine interioara.
9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioada de 2 ani.
10. Adunarile Comitetului se tin, in mod normal, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau in orice alt loc corespunzator stabilit de Comitet. Comitetul se reuneste, de regula, in fiecare an. Durata sesiunilor sale se stabileste si, daca este cazul, se modifica de catre reuniunea statelor parti la prezenta conventie, sub rezerva aprobarii de catre adunarea generala.
11. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitie Comitetului personalul si dotarile necesare acestuia pentru a-si indeplini eficient functiile incredintate conform prezentei conventii.
12. Membrii Comitetului creat in virtutea prezentei conventii primesc, cu aprobarea adunarii generale, indemnizatii din resursele Organizatiei Natiunilor Unite, in conditiile si modalitatile fixate de adunarea generala.

ARTICOLUL 44
1. Statele parti se angajeaza sa supuna Comitetului, prin inter- mediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, rapoarte privitoare la masurile pe care le adopta pentru punerea in vigoare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie si la progresele realizate in exercitarea acestor drepturi:
a) in termen de 2 ani incepand de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii pentru statele parti interesate;
b) in continuare, la fiecare 5 ani.
2. Rapoartele intocmite conform prezentului articol trebuie, daca este cazul, sa arate cauzele sau dificultatile care impiedica statele parti sa se achite pe deplin de obligatiile prevazute in prezenta conventie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprinda informatii suficiente pentru a da Comitetului o idee exacta asupra aplicarii conventiei in tara respectiva.
3. Statele parti care au prezentat Comitetului un raport initial nu vor repeta in rapoartele pe care le prezinta ulterior conform prezentului articol, paragraful 1 alin. (b), informatiile de baza pe care le-au comunicat anterior.
4. Comitetul poate cere statelor parti toate informatiile complementare referitoare la aplicarea conventiei.
5. Comitetul inainteaza la fiecare 2 ani adunarii generale, prin intermediul Consiliului Economic si Social, un raport de activitate.
6. Statele parti asigura difuzarea pe scara larga a propriilor rapoarte pe teritoriul lor.

ARTICOLUL 45
Pentru a promova aplicarea efectiva a conventiei si a incuraja cooperarea internationala in domeniul vizat de conventie:
a) Institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de aplicare a acelor dispozitii din prezenta conventie, care tin de mandatul lor. Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzatoare sa dea avize specializate asupra aplicarii conventiei in domeniile care tin de mandatele lor respective.
Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite sa ii prezinte rapoarte asupra aplicarii conventiei in sectoarele care tin de domeniul lor de activitate.
b) Comitetul transmite, daca considera necesar, institutiilor specializate, Fondului Natiunilor Unite pentru Copii si altor organisme competente orice raport al statelor parti, care contine o cerere sau care specifica necesitatea asigurarii de consultanta ori asistenta tehnica, insotit, daca este cazul, de observatiile si sugestiile Comitetului referitoare la cererea sau specificatia respectiva.
c) Comitetul poate recomanda adunarii generale sa ceara secretarului general sa dispuna efectuarea, in numele Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care afecteaza drepturile copilului.
d) Comitetul poate face sugestii si recomandari de ordin general, pe baza informatiilor primite in conformitate cu art. 44 si 45.
Aceste sugestii si recomandari de ordin general se vor transmite tuturor statelor parti interesate si se vor supune atentiei adunarii generale, insotite, daca este cazul, de observatiile statelor parti.

PARTEA a III-a

ARTICOLUL 46
Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor.

ARTICOLUL 47
Prezenta conventie face subiectul ratificarii. Instrumentele de ratificare vor fi inaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 48
Prezenta conventie va ramane deschisa aderarii oricarui stat. Instrumentele de aderare vor fi inaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 49
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a treizecea zi de la depunerea la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta conventie sau care va adera la aceasta dupa depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare conventia va intra in vigoare in a treizecea zi de la depunerea de catre statul respectiv a intrumentului sau de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 50
1. Orice stat parte poate sa propuna un amendament si sa depuna textul acestuia la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor parti, cerandu-le sa ii faca cunoscut daca sunt in favoarea convocarii unei conferinte a statelor parti, in vederea examinarii propunerii si a supunerii ei la vot. Daca in termen de 4 luni de la aceasta comunicare cel putin o treime din numarul statelor parti se pronunta in favoarea convocarii unei asemenea conferinte, secretarul general convoaca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor parti prezente si votante la conferinta este supus spre aprobare adunarii generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra in vigoare dupa aprobarea sa de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite si dupa acceptarea sa cu o majoritate de doua treimi din numarul statelor parti.
3. La intrarea sa in vigoare amendamentul are forta obligatorie pentru statele parti care l-au acceptat, celelalte state ramanand legate de dispozitiile din prezenta conventie si de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.

ARTICOLUL 51
1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va primi si va comunica tuturor statelor textul rezervelor formulate de state la data ratificarii sau aderarii.
2. Rezervele incompatibile cu obiectul si scopul prezentei conventii nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi retrase in orice moment printr-o notificare in acest sens adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va informa, in consecinta, toate statele parti la conventie. Notificarea va produce efecte de la data la care este primita de secretarul general.

ARTICOLUL 52
Orice stat poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisa adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea produce efecte la un an de la data la care notificarea a fost primita de secretarul general.

ARTICOLUL 53
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este desem- nat ca depozitar al prezentei conventii.

ARTICOLUL 54
Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt autentice in egala masura, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Drept care plenipotentiarii subsemnati, imputerniciti in mod corespunzator de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.

Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul la informatie,
participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu,
semnata la Aarhus la 25 iunie 1998
(publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 22 mai 2000)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Articol unic.
Se ratifica Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 6 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE SENATULUI
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 10 aprilie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
VASILE LUPU

Bucuresti, 10 mai 2000. Nr. 86.

Conventia de la Aarhus, din 25 iunie 1998, privind accesul la informatie,
participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu
(traducere)
(publicata in Monitorul Oficial nr. 224 din 22 mai 2000)

Partile la prezenta conventie,
reamintind principiul 1 al Declaratiei de la Stockholm asupra mediului uman,

reamintind, de asemenea, principiul 10 al Declaratiei de la Rio privind mediul si dezvoltarea,

reamintind, in continuare, rezolutiile Adunarii Generale nr. 37/7 din 28 octombrie 1982 privind Carta Mondiala pentru Natura si nr. 45/94 din 14 decembrie 1990 privind necesitatea de a asigura un mediu sanatos pentru bunastarea indivizilor,

reamintind, de asemenea, Carta Europeana privind Mediul si Sanatatea, adoptata de prima Conferinta privind mediul si sanatatea a Organizatiei Mondiale a Sanatatii la Frankfurt pe Main la 8 decembrie 1989,

afirmand necesitatea de a proteja, de a conserva si de a imbunatati starea mediului si de a asigura dezvoltarea durabila si protectia mediului,

recunoscand ca protectia adecvata a mediului este esentiala pentru bunastarea umana si exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, incluzand insusi dreptul la viata,

recunoscand, de asemenea, ca orice persoana are dreptul sa traiasca intr-un mediu adecvat sanatatii si bunastarii sale si ca are sarcina, atat la nivel individual, cat si in asociere cu altii, sa protejeze si sa imbunatateasca mediul in beneficiul generatiilor prezente si viitoare si sa respecte prezenta indatorire,

considerand ca pentru a fi capabili sa mentina acest drept si sa respecte prezenta sarcina cetatenii trebuie sa aiba acces la informatie, sa fie indreptatiti de a participa la luarea deciziei si sa poata avea acces la justitie in probleme de mediu si recunoscand in aceasta privinta ca cetatenii pot avea nevoie de asistenta pentru a-si exercita dreptul,

recunoscand ca in domeniul mediului un acces mai bun la informatie si participarea publicului la luarea deciziei imbunatatesc calitatea si implementarea deciziilor, contribuie la constientizarea publicului asupra problemelor de mediu, ofera acestuia posibilitatea de a-si arata preocuparile si dau prilejul autoritatilor publice sa tina seama de asemenea preocupari, tintind spre o mai buna constientizare a luarii deciziilor si spre transparenta in acest domeniu, precum si spre intarirea sprijinului publicului pentru deciziile care privesc mediul inconjurator,

recunoscand importanta transparentei in toate ramurile executivului si invitand autoritatile legislative sa implementeze principiile acestei conventii in procedurile lor,

recunoscand ca publicul trebuie sa fie constient de procedurile privind participarea la procesul luarii deciziilor cu implicatii asupra mediului, sa aiba acces liber la aceste proceduri si sa stie cum sa le foloseasca,

recunoscand, de asemenea, importanta rolului pe care il pot juca in domeniul protectiei mediului cetatenii, organizatiile neguvernamentale si sectorul privat, dorind sa promoveze educatia ecologica pentru o mai profunda intelegere a mediului si dezvoltarii durabile si sa incurajeze constientizarea publicului si participarea acestuia la luarea deciziilor care afecteaza mediul si dezvoltarea durabila,

notand in acest context importanta utilizarii mass-media, a sistemelor electronice sau a altor forme viitoare de comunicare,

recunoscand importanta deplinei integrari a consideratiilor de mediu in luarea deciziilor la nivel guvernamental si necesitatea ca autoritatile publice sa detina informatii exacte, corecte si actuale privind mediul inconjurator,

recunoscand ca autoritatile publice detin informatii privind mediul, care sunt de interes public, preocupate de faptul ca mecanismele juridice eficiente trebuie sa fie accesibile publicului, inclusiv organizatiilor, astfel incat interesele legitime sa fie protejate si legea sa fie aplicata,

observand importanta furnizarii unei informatii adecvate catre utilizatori pentru ca acestia sa fie capabili sa aleaga solutii cat mai bune,

recunoscand preocuparea publicului privind evacuarea deliberata in mediu a organismelor modificate genetic si necesitatea cresterii transparentei si angajarii participarii publice la luarea deciziei in acest domeniu,

convinse ca implementarea acestei conventii va contribui la intarirea democratiei in regiunea Comisiei Economice pentru Europa (CEE),

constiente de rolul jucat in aceasta privinta de catre CEE si reamintind, intre altele, liniile directoare ale CEE privind accesul la informatia de mediu si participarea publicului la luarea deciziilor referitoare la mediul inconjurator, aprobate in Declaratia ministeriala adoptata la cea de-a treia Conferinta ministeriala "Mediu pentru Europa" (25 octombrie 1995, Sofia, Bulgaria),

tinand seama de prevederile pertinente ale Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier, incheiata la Espoo, Finlanda, la 25 februarie 1991, ale Conventiei asupra efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale si ale Conventiei privind protectia si utilizarea cursurilor de apa transfrontiera si a lacurilor internationale, ambele incheiate la Helsinki la 17 martie 1992, si ale altor conventii regionale,

constiente de faptul ca adoptarea acestei conventii va contribui la intarirea pe viitor a procesului "Mediul pentru Europa" si a rezultatelor celei de-a patra Conferinte ministeriale de la Aarhus, Danemarca,
din iunie 1998, au convenit urmatoarele:

ARTICOLUL 1
Obiective

Pentru a contribui la protejarea drepturilor oricarei persoane din generatiile actuale si viitoare de a trai intr-un mediu adecvat sanatatii si bunastarii sale, fiecare parte va garanta drepturile privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, conform prevederilor prezentei conventii.

ARTICOLUL 2
Definitii
In sensul prezentei conventii:

1. parte inseamna, in cazul in care textul nu prevede altfel, o parte contractanta la prezenta conventie;

2. autoritate publica inseamna:
a) guvern la nivel national, regional sau la alt nivel;
b) persoane fizice sau juridice care indeplinesc functii administrative publice conform legislatiei nationale, inclusiv sarcini specifice, activitati sau servicii in legatura cu mediul;
c) orice alta persoana fizica sau juridica avand responsabilitati ori functii publice sau care asigura servicii publice in legatura cu mediul sub controlul unui organism sau al unei persoane care se inscrie in prevederile subpunctelor a) sau b) ale prezentului articol;
d) institutiile oricarei organizatii de integrare economica regionala la care se face referire in art. 17 si care este parte la prezenta conventie. Prezenta definitie nu include organisme sau institutii care actioneaza ca autoritate judecatoreasca sau legislativa;

3. informatie de mediu inseamna orice informatie scrisa, vizuala, audio, electronica sau sub orice forma materiala, privind:
a) starea elementelor de mediu, cum ar fi aerul si atmosfera, apa, solul, pamantul, peisajul si zonele naturale, diversitatea biologica si componentele sale, inclusiv organismele modificate genetic si interactiunea dintre aceste elemente;
b) factori, cum ar fi: substantele, energia, zgomotul si radiatia si activitatile ori masurile, inclusiv masurile administrative, acordurile de mediu, politicile, legislatia, planurile si programele care afecteaza sau pot afecta elementele de mediu amintite la subpunctul a), analizele cost-beneficiu sau alte analize si prognoze economice folosite in luarea deciziei de mediu;
c) starea sanatatii si sigurantei umane, conditiile de viata umana, zonele culturale si constructiile si modul in care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu ori de factorii, activitatile sau masurile cuprinse in subpunctul b);

4. public inseamna una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in concordanta cu legislatia sau cu practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile acestora;

5. public interesat inseamna publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes in deciziile de mediu; in scopul acestei definitii organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului si indeplinesc cerintele legii nationale vor fi considerate ca avand un interes.

ARTICOLUL 3
Prevederi generale

1. Fiecare parte va lua masurile legislative necesare si va adopta reglementari si alte masuri, inclusiv pentru realizarea compatibilitatii dintre prevederile care pun in aplicare accesul la informatie, participarea publicului si accesul la justitie din cadrul acestei conventii, precum si masuri pentru intrarea sa in vigoare, pentru a stabili si a mentine un cadru transparent si consistent de aplicare a prevederilor conventiei.

2. Fiecare parte se va stradui sa asigure ca oficialitatile si autoritatile sa asiste si sa indrume publicul in scopul asigurarii accesului la informatie, in vederea facilitarii participarii sale la luarea deciziei si a accesului la justitie in probleme de mediu.

3. Fiecare parte va promova educatia ecologica si constientizarea publicului in problemele de mediu, in special modalitatile de acces la informatie, participarea la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu.

4. Fiecare parte va asigura recunoasterea si sustinerea asociatiilor, organizatiilor sau a grupurilor care promoveaza protectia mediului si va asigura conformarea sistemului de drept national cu aceasta obligatie.

5. Prevederile prezentei conventii nu vor afecta dreptul unei parti de a mentine sau de a introduce masuri care sa asigure un acces mai larg la informatie, o participare publica mai intensa la luarea deciziei si un acces mai larg la justitie in probleme de mediu, altele decat cele cerute de prezenta conventie.

6. Prezenta conventie nu va cere nici o derogare de la drepturile existente privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu.

7. Fiecare parte va promova aplicarea principiilor acestei conventii in cadrul proceselor decizionale privind mediul la nivel international si in cadrul activitatii organizatiilor internationale in probleme legate de mediu.

8. Fiecare parte va asigura ca persoanele care isi exercita drepturile conform prevederilor prezentei conventii sa nu fie penalizate, persecutate sau hartuite in vreun fel pentru implicarea lor. Prezenta prevedere nu va afecta posibilitatile instantelor nationale de a percepe taxe rezonabile pentru actiunile judiciare.

9. In sfera de aplicare a prevederilor relevante ale prezentei conventii publicul va avea acces la informatii, va avea posibilitatea sa participe la luarea deciziilor si va avea acces la justitie in problemele de mediu, fara nici o discriminare bazata pe cetatenie, nationalitate sau domiciliu, iar in cazul persoanelor juridice, fara discriminare bazata pe locul in care sunt inregistrate sau in care se afla centrul efectiv al activitatilor lor.

ARTICOLUL 4
Accesul la informatia de mediu

1. Fiecare parte va asigura ca autoritatile publice, in conditiile urmatoarelor puncte ale acestui articol, ca raspuns la o cerere de informatie pe probleme de mediu, sa puna aceasta informatie la dispozitie publicului, respectand prevederile legislatiei nationale, inclusiv in cazul in care sunt cerute copii de pe documentatia continand sau cuprinzand informatia respectiva, avand in vedere subpunctul b) al prezentului articol:
a) fara a fi necesara declararea interesului;
b) sub forma ceruta, in afara situatiilor in care: (i) este mai rezonabil pentru autoritatea publica sa ofere informatia ceruta sub alta forma, caz in care trebuie aratate motivele pentru care poate fi facuta disponibila in acea forma; sau
(ii) informatia este deja disponibila publicului sub alta forma.

2. Informatia de mediu asupra careia se face referire la pct. 1 al acestui articol va fi facuta disponibila in cel mai scurt timp si cel mai tarziu la o luna dupa ce cererea a fost inaintata, in afara cazului in care volumul si complexitatea informatiei justifica prelungirea acestei perioade pana la doua luni de la data solicitarii. Solicitantul trebuie sa fie informat despre orice prelungire si despre motivele acesteia.

3. O solicitare de informatie de mediu poate fi refuzata daca:
a) autoritatea publica careia ii este adresata solicitarea nu detine informatia respectiva;
b) cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala; ori
c) cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de comunicatii interne al autoritatilor publice, in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de legea nationala sau de practica obisnuita, luandu-se in considerare interesul public in cazul unei asemenea dezvaluiri.

4. O solicitare de informatie de mediu poate fi refuzata daca dezvaluirea acesteia ar afecta in mod negativ:
a) confidentialitatea procedurilor autoritatilor publice, in cazul in care o astfel de confidentialitate este prevazuta de legislatia nationala;
b) relatiile internationale, siguranta nationala sau securitatea publica;
c) cursul justitiei, dreptul unei persoane de a beneficia de o judecata dreapta sau dreptul unei autoritati publice de a conduce o ancheta de natura penala sau disciplinara;
d) confidentialitatea informatiilor comerciale si industriale, in cazul in care aceasta este prevazuta de lege pentru a proteja un interes economic legitim. In acest context informatia privind emisiile care sunt semnificative pentru protectia mediului va fi facuta publica;
e) drepturile de proprietate intelectuala;
f) confidentialitatea unor date personale si/sau a unor dosare apartinand unei persoane fizice, atunci cand aceasta persoana nu a consimtit la publicarea informatiilor, in cazul in care o astfel de confidentialitate este prevazuta de legislatia nationala;
g) interesele unei terte parti care a oferit informatia ceruta fara ca acea parte sa fie pusa sub/sau sa existe posibilitatea punerii sale sub o obligatie legala de a face astfel, in situatia in care aceasta parte nu a consimtit la publicarea materialului; sau
h) mediul la care se refera informatia, cum ar fi locurile de cuibarit al speciilor rare. Motivele de refuz mentionate anterior trebuie interpretate in mod restrictiv, luandu-se in considerare satisfacerea interesului publicului prin divulgarea informatiilor si posibilitatea ca informatia solicitata sa fie legata de emisiile in mediu.

5. In cazul in care o autoritate publica nu detine informatia ceruta, acea autoritate publica trebuie, cat mai rapid posibil, sa informeze solicitantul cu privire la autoritatea publica la care crede ca este posibil sa se gaseasca informatia respectiva sau sa transfere cererea acelei autoritati, informand in acelasi timp solicitantul.

6. Fiecare parte va asigura ca, in cazul in care informatia exceptata de la regula de a fi facuta publica in conformitate cu pct. 3 c) si 4 ale acestui articol poate fi separata fara a se aduce un prejudiciu confidentialitatii informatiei exceptate, autoritatile publice sa puna la dispozitie acea parte din informatia de mediu solicitata care poate fi divulgata.

7. Refuzul unei solicitari va fi facut in scris, daca solicitarea a fost facuta in scris sau daca solicitantul cere acest lucru. Un refuz va cuprinde motivele acestuia si va oferi informatii asupra accesului la procedura de recurs care este asigurata in concordanta cu prevederile art. 9. Refuzul trebuie sa fie facut cat mai curand posibil, dar nu mai tarziu de o luna, in afara cazului in care complexitatea informatiei justifica o prelungire a acestei perioade pana la doua luni de la data inaintarii cererii. Solicitantul trebuie sa fie informat despre orice prelungire si despre motivele acesteia.

8. Fiecare parte are dreptul de a permite autoritatilor sale publice sa instituie un tarif pentru furnizarea informatiei, dar un asemenea tarif nu trebuie sa depaseasca o suma rezonabila. Autoritatile publice care intentioneaza sa instituie un asemenea sistem de tarifare pentru furnizarea informatiei trebuie sa puna la dispozitie solicitantilor o lista cuprinzand preturile care pot fi percepute, indicand circumstantele in care acestea pot fi percepute sau exceptate si cazurile in care furnizarea unor informatii este conditionata de o plata in avans.
ARTICOLUL 5
Colectarea si diseminarea informatiei de mediu

1. Fiecare parte va asigura ca:
a) autoritatile publice detin informatii de mediu la zi, relevante pentru functiile lor;
b) sunt stabilite sisteme obligatorii pentru asigurarea unui flux adecvat al informatiei catre autoritatile publice despre activitatile propuse si existente, care pot afecta in mod semnificativ mediul;
c) in cazul oricarei amenintari iminente a sanatatii umane sau a mediului, cauzata de activitatile umane sau datorata unor cauze naturale, toate informatiile care ar da posibilitatea publicului sa ia masuri de prevenire sau sa amelioreze efectele negative provocate de acea amenintare si care sunt detinute de o autoritate publica sunt diseminate imediat si fara nici o intarziere membrilor publicului, care pot fi afectati.

2. Fiecare parte va asigura, in cadrul legislatiei nationale, ca modalitatea in care autoritatile publice fac disponibila informatia de mediu sa fie transparenta, iar informatia de mediu sa fie efectiv accesibila, printre altele, prin:
a) furnizarea unei informatii suficiente publicului despre tipul si scopul informatiei de mediu detinute de autoritatile publice, termenii de baza si conditiile in care o asemenea informatie este disponibila si accesibila si procesul prin care ea poate fi obtinuta;
b) stabilirea si mentinerea unor aranjamente practice, cum ar fi:
(i) liste accesibile publicului, registre sau dosare;
(ii) solicitarea oficialitatilor sa sustina publicul in asigurarea accesului la informatie in conformitate cu prezenta conventie;
(iii) identificarea punctelor de contact; si
c) accesul gratuit la informatiile de mediu continute in liste, registre sau dosare, in conformitate cu subpunctul b) (i).

3. Fiecare parte va asigura ca informatia de mediu sa devina disponibila in mod progresiv prin intermediul unor baze electronice de date care sunt usor accesibile publicului prin retele de telecomunicatii publice. Informatia accesibila in aceasta forma trebuie sa includa:
a) rapoarte asupra starii mediului, in conformitate cu pct. 4;
b) texte ale legilor privind/sau in legatura cu mediul;
c) politici, planuri si programe privind/sau in legatura cu mediul, acordurile de mediu;
d) alte informatii, cu precizarea ca disponibilizarea unor asemenea informatii sub aceasta forma ar facilita aplicarea legilor nationale prin care se implementeaza prezenta conventie, cu conditia ca aceasta informatie sa fie deja disponibila sub forma electronica.

4. Fiecare parte va publica si va disemina, la intervale care nu vor depasi 3 sau 4 ani, un raport national privind starea mediului, inclusiv informatii privind calitatea mediului si presiunea asupra mediului.

5. Fiecare parte va lua masuri, in cadrul legal national, in scopul diseminarii, printre altele, a:
a) legislatiei si documentelor despre politici, cum ar fi documente legate de strategii, politici, programe si planuri de actiune legate de mediu si rapoarte intermediare asupra implementarii lor, pregatite la diferite niveluri ale guvernului;
b) tratatelor internationale, conventiilor si intelegerilor privind problemele de mediu;
c) altor documente internationale semnificative privind problemele de mediu, daca sunt adecvate.

6. Fiecare parte va incuraja agentii economici ale caror activitati au un impact semnificativ asupra mediului sa informeze in mod regulat publicul despre impactul activitatilor si produselor lor asupra mediului, acolo unde este posibil in cadrul unor actiuni voluntare de ecoetichetare, prin realizarea de scheme de audit de mediu, bilanturi de mediu sau prin alte mijloace.

7. Fiecare parte:
a) va publica faptele si analizele faptelor care sunt considerate relevante si importante pentru schitarea unor propuneri majore de politici de mediu;
b) va publica ori, in caz contrar, va face accesibile materiale explicative despre felul in care partea respectiva raspunde cererilor publicului in probleme care intra sub incidenta prevederilor prezentei conventii;
c) va asigura intr-o forma adecvata informatii privind performantele functiilor publice sau serviciile publice ale guvernului, la toate nivelurile, legate de mediu.

8. Fiecare parte va dezvolta mecanisme prin care sa se asigure ca o cantitate suficienta de informatii despre produse este facuta disponibila, astfel incat sa dea posibilitatea consumatorilor sa faca alegeri care au la baza informatii de mediu.

9. Fiecare parte va stabili in mod progresiv, tinand seama de procedurile internationale atunci cand este cazul, un sistem national coerent pentru inventare sau registre de poluare, sub forma unei baze de date structurate, computerizate si accesibile publicului, realizata prin intermediul unor formulare standardizate. Un asemenea sistem poate sa includa intrari, emisii si transferuri in mediul inconjurator ale unor serii specifice de substante si produse, incluzand apa, energia si utilizarea resurselor, care provin dintr-o serie de activitati specifice, din/spre locurile de tratare sau de depozitare.

10. Nici o prevedere a acestui articol nu poate prejudicia dreptul partilor de a refuza divulgarea unor anumite informatii de mediu in concordanta cu prevederile art. 4 pct. 3 si 4.

ARTICOLUL 6
Participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice

1 Fiecare parte:
a) va aplica prevederile acestui articol cu privire la deciziile legate de orice activitati propuse pentru procedura de autorizare, enumerate in anexa nr. I;
b) in concordanta cu legislatia nationala, va aplica prevederile acestui articol si la deciziile referitoare la activitatile care nu sunt prevazute in anexa nr. I, dar care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. Partile vor stabili daca asemenea activitati propuse fac obiectul acestor prevederi;
c) poate decide, de la caz la caz si conform legislatiei nationale, sa nu aplice prevederile acestui articol la activitatile care au ca scop apararea nationala, daca acea parte considera ca solicitarea unei astfel de informatii ar prejudicia acest scop.

2. Publicul interesat va fi informat, prin anunt public ori in mod individual, cand este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu si intr-o maniera adecvata, in timp util si efectiv, printre altele, despre:
a) activitatea propusa si despre o solicitare asupra careia se va lua o decizie;
b) natura deciziei posibile sau despre proiectul de decizie;
c) autoritatea publica responsabila de luarea deciziei;
d) procedura initiata, incluzand modul si momentul in care o asemenea informatie poate fi furnizata:
(i) inceputul procedurii;
(ii) oportunitatile de participare a publicului;
(iii) data si beneficiul oricarei audieri publice initiate;
(iv) o indicatie privind autoritatea publica de la care pot fi obtinute informatii relevante si la care a fost depozitata informatia relevanta pentru examinare de catre public;
(v) o indicatie asupra autoritatii publice relevante sau asupra oricarui organism oficial caruia ii pot fi adresate comentarii sau intrebari si asupra perioadei in care sunt primite aceste comentarii ori intrebari; si
(vi) o indicatie asupra tipului de informatie de mediu relevanta, disponibila pentru actiunea propusa;
e) faptul ca activitatea face obiectul unei proceduri nationale sau transfrontiera de evaluare a impactului asupra mediului.

3. Procedurile de participare publica vor include limite de timp rezonabile pentru diferitele faze, care sa permita timp suficient pentru informarea publicului, in concordanta cu prevederile pct. 2, si timp suficient pentru ca acesta sa se pregateasca si sa participe efectiv in timpul procesului de luare a deciziei de mediu.

4. Fiecare parte va asigura participarea publicului la inceputul procedurii, atunci cand toate optiunile sunt deschise si poate avea loc o participare efectiva a publicului.

5. Fiecare parte, cand este cazul, trebuie sa incurajeze posibilii solicitatori sa identifice publicul interesat, sa angajeze discutii si sa furnizeze informatii referitoare la obiectivele initiativei lor inaintea depunerii cererii pentru autorizarea unei activitati.

6. Fiecare parte va cere autoritatilor publice competente sa asigure accesul publicului interesat, in vederea examinarii, la cerere, daca legislatia nationala prevede astfel, gratuit si intr-un timp foarte scurt, la totalitatea informatiilor relevante pentru procesul decizional, care sunt disponibile in timpul procedurilor de participare publica, in conformitate cu prevederile acestui capitol, fara a prejudicia drepturile partilor de a refuza divulgarea anumitor informatii in concordanta cu prevederile art. 4 pct. 3 si 4. Informatiile semnificative vor include, cel putin, fara a prejudicia prevederile art. 4:
a) o descriere a locului si a caracteristicilor fizice si tehnice ale activitatii propuse, inclusiv o estimare a reziduurilor si emisiilor probabile;
b) o descriere a efectelor semnificative ale activitatii de mediu propuse;
c) o descriere a masurilor initiate, pentru a preveni si/sau pentru a reduce efectele, inclusiv emisiile;
d) o prezentare sumara, dar nu tehnica, a celor mentionate mai sus;
e) o schita a principalelor alternative studiate de solicitant; si
f) in conformitate cu legislatia nationala, principalele rapoarte si recomandari publicate, destinate autoritatii publice, in momentul in care publicul interesat trebuie sa fie informat, avand in vedere prevederile pct. 2.

7. Procedurile pentru participarea publica vor permite publicului sa inainteze, in scris sau, cand este cazul, la o audiere publica ori un sondaj cu solicitantul, orice comentarii, informatii, analize sau opinii considerate relevante pentru activitatea propusa.

8. Fiecare parte va asigura ca in decizia luata sa se tina seama de rezultatul participarii publicului.

9. Fiecare parte va asigura ca, in momentul in care decizia a fost luata de autoritatea publica, publicul sa fie informat prompt despre aceasta, in concordanta cu procedurile normale. Fiecare parte va asigura accesul publicului la textul deciziei, la motivele si consideratiile care au stat la baza acesteia.

10. Fiecare parte va asigura ca, in momentul in care o autoritate publica reconsidera sau actualizeaza conditiile de functionare pentru o activitate care face obiectul pct. 1, prevederile pct. 2-9 sunt aplicate fara rezerve, unde este cazul.

11. Fiecare parte, in cadrul legislatiei sale nationale, va aplica, cat mai mult posibil si unde este adecvat, prevederile acestui articol la deciziile privind autorizarea evacuarii deliberate in mediu a organismelor modificate genetic.

ARTICOLUL 7
Participarea publicului in timpul pregatirii planurilor, programelor si politicilor legate de mediu

Fiecare parte va lua masuri practice adecvate si/sau va promova prevederi pentru ca publicul sa participe in timpul pregatirii planurilor si programelor legate de mediu, intr-un cadru transparent si cinstit, dupa ce i-a fost furnizata informatia necesara. In acest cadru se vor aplica prevederile pct. 3, 4 si 8 ale art. 6. Publicul care poate participa va fi identificat de autoritatea publica relevanta, tinandu-se seama de obiectivele acestei conventii. In aceeasi masura fiecare parte se va stradui sa asigure oportunitatile necesare in vederea participarii publicului in timpul pregatirii politicilor legate de mediu.

ARTICOLUL 8
Participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicare, a normativelor
si instrumentelor legale obligatorii, general aplicabile

Fiecare parte se va stradui sa promoveze o participare efectiva a publicului intr-o etapa adecvata, atata timp cat optiunile sunt inca deschise, in perioada pregatirii regulamentelor de aplicare si a altor reglementari legale obligatorii, general aplicabile, care pot avea un efect semnificativ asupra mediului. La acest nivel trebuie facuti urmatorii pasi:
a) trebuie fixata o perioada suficienta pentru realizarea unei participari publice efective;
b) proiectele reglementarilor legale trebuie sa fie publicate sau facute disponibile prin alte metode;
c) trebuie sa ii fie oferita publicului posibilitatea de a face comentarii, direct sau prin intermediul unor organisme consultative reprezentative. Rezultatul participarii publicului trebuie sa fie luat in considerare cat mai mult posibil.

ARTICOLUL 9
Accesul la justitie

1. Fiecare parte, in cadrul legislatiei nationale, va asigura posibilitatea pentru orice persoana care considera ca solicitarea informatiei, conform prevederilor art. 4, a fost ignorata, in mod gresit refuzata, partial sau in totalitate, ori care considera ca a primit un raspuns inadecvat sau ca cererea sa nu a fost considerata conform prevederilor art. 4, de a avea acces la o procedura de recurs in fata instantei de judecata sau a altui organism independent si impartial prevazut de lege. In cazul in care o parte asigura un astfel de recurs in fata unei instante de judecata, ea va face astfel incat o asemenea persoana sa aiba acces si la o procedura de fond stabilita de lege, care sa fie gratuita sau nu prea scumpa, in cazul reconsiderarii solicitarii de catre o autoritate publica sau al revizuirii de catre un organism independent si impartial, altul decat o instanta de judecata.
Decizia finala luata in concordanta cu prevederile pct. 1 trebuie sa fie obligatorie pentru autoritatea publica care detine informatia. Motivele trebuie sa fie declarate in scris, cel putin in cazul in care informatia este refuzata conform prevederilor acestui punct.

2. Fiecare parte trebuie, in cadrul legislatiei nationale, sa asigure membrilor publicului interesat:
a) care au un interes suficient; sau
b) carora li se afecteaza un drept, in cazul in care procedurile administrative legale ale unei parti solicita aceasta ca o preconditie, accesul la o procedura de recurs in fata instantei si/sau a altui organism independent si impartial stabilit prin lege, pentru a contesta, ca fond si ca procedura, legalitatea oricarei decizii, act sau omisiuni care face obiectul prevederilor art. 6, in cazul in care legislatia nationala prevede astfel si fara a prejudicia prevederile pct. 3 sau alte prevederi relevante ale acestei conventii. Interesul suficient sau afectarea unui drept va fi determinata in concordanta cu prevederile legilor nationale si cu obiectivele de a asigura publicului interesat un acces larg la justitie conform prevederilor prezentei conventii. La acest nivel interesul oricarei organizatii neguvernamentale care indeplineste cerintele specificate la art. 2 pct. 5 trebuie sa fie considerat suficient pentru scopul subpunctului a) de mai sus. Astfel de organizatii vor fi considerate ca avand dreptul sau capacitatea de a fi afectate in concordanta cu prevederile subpunctului b) de mai sus. Prevederile pct. 2 nu vor exclude posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs in fata unei autoritati administrative si nu pot afecta cerinta epuizarii procedurilor de recurs administrative inainte de recurgerea la procedurile judiciare, in cazul in care o astfel de cerinta exista in dreptul intern.

3. In plus si fara a prejudicia procedurile la care se refera pct. 1 si 2, fiecare parte trebuie sa asigure ca, in momentul in care toate criteriile sunt indeplinite, daca acestea sunt prevazute de legislatia nationala, membrii publicului sa aiba acces la procedurile administrative sau juridice pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private si autoritatilor publice, care contravin prevederilor legislatiei nationale cu referire la mediu.

4. In plus si fara a prejudicia prevederile pct. 1, procedurile la care se refera pct. 1, 2 si 3 trebuie sa asigure remedierea adecvata si efectiva, inclusiv adoptarea unei hotarari judecatoresti, cand este cazul, care sa fie obiectiva, echitabila, la timp si sa nu coste foarte mult. Deciziile luate in conformitate cu prevederile acestui articol trebuie sa fie date sau inregistrate in scris. Deciziile instantelor si, oricand este posibil, ale altor organisme trebuie sa fie accesibile publicului.

5. Pentru ca prevederile acestui articol sa fie efective fiecare parte va asigura ca publicul sa fie informat cu privire la accesul la procedurile de recurs administrativ sau judiciar si trebuie sa ia in considerare stabilirea unui mecanism de asistenta pentru a elimina sau a reduce obstacolele financiare ori de alta natura privind accesul la justitie.

ARTICOLUL 10
Reuniunea partilor

1. Prima intalnire a partilor va fi convenita nu mai tarziu de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii. In plus o intalnire ordinara a partilor va fi tinuta cel putin o data la fiecare 2 ani, numai daca partile nu decid altfel, sau la solicitarea scrisa a uneia dintre parti, cu conditia ca, intr-un interval de 6 luni de la comunicarea solicitarii tuturor partilor de catre secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, solicitarea respectiva sa fie suportata de cel putin o treime din numarul partilor.

2. La intalnirile lor partile vor examina in mod continuu punerea in aplicare a prezentei conventii prin rapoarte elaborate de parti in mod regulat si in acest scop:
a) vor analiza politicile, abordarile legale si metodologice privind accesul la informatie, participarea publica la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, in scopul imbunatatirii acestora;
b) vor schimba informatii cu privire la experienta castigata in incheierea si punerea in aplicare a acordurilor bilaterale si multilaterale sau a altor intelegeri legate de scopul prezentei conventii si la care una sau mai multe parti sunt parte;
c) vor solicita, unde este cazul, serviciile organismelor relevante ale Comisiei Economice pentru Europa si ale altor organisme internationale si comitete specifice, in legatura cu toate aspectele pertinente pentru indeplinirea scopurilor prezentei conventii;
d) vor stabili orice organisme subsidiare care se considera necesare;
e) vor pregati, unde este cazul, protocoale la prezenta conventie;
f) vor considera si vor adopta propuneri pentru amendamente la prezenta conventie in concordanta cu prevederile art. 14;
g) vor considera si vor intreprinde orice actiune auxiliara care poate fi solicitata pentru atingerea scopurilor prezentei conventii;
h) la prima lor intalnire vor considera si vor adopta prin consens reguli de procedura pentru intalnirile lor si ale organismelor subsidiare;
i) la prima lor intalnire vor analiza experienta lor in aplicarea prevederilor art. 5 pct. 9 si vor studia masurile care sunt necesare pentru a dezvolta viitorul sistem la care se refera acel punct, luand in considerare procesele si schimbarile internationale, inclusiv elaborarea unui instrument adecvat privind registrele emisiilor si transferul poluantilor, sau inventarele care pot fi anexate la prezenta conventie.

3. Reuniunea partilor va lua in considerare, daca este necesar, stabilirea regulilor financiare pe baza de consens.

4. Organizatia Natiunilor Unite, agentiile sale specializate si Agentia Internationala pentru Energie Atomica, precum si orice alt stat sau organizatie de integrare economica regionala, imputernicita in baza prevederilor art. 17 sa semneze prezenta conventie, dar care nu este parte la aceasta, si orice organizatie interguvernamentala calificata in domeniile care privesc conventia vor fi imputernicite sa participe ca observatori la reuniunile partilor.

5. Orice organizatie neguvernamentala, calificata in domeniile la care se refera conventia, care l-a informat pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa despre dorinta sa de a fi reprezentata la o reuniune a partilor, va fi imputernicita sa participe ca observator numai daca cel putin o treime din numarul partilor prezente la intalnire nu ridica obiectiuni.

6. In sensul prevederilor pct. 4 si 5, regulile de procedura la care se refera prevederile pct. 2 h) vor prevedea aranjamente practice pentru procedura de admitere si pentru alti termeni relevanti.

ARTICOLUL 11
Dreptul la vot

1. Exceptand prevederile pct. 2, fiecare parte la prezenta conventie va avea dreptul la un vot.

2. Organizatiile de integrare economica europeana, in cadrul competentei lor, vor exercita dreptul la vot cu un numar de voturi egal cu numarul statelor care sunt parti la prezenta conventie. Astfel de organizatii nu isi vor exercita dreptul de vot, daca statele lor membre si-l exercita pe al lor si viceversa.

ARTICOLUL 12
Secretariatul

Secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa va indeplini urmatoarele functii de secretariat:
a) convocarea si pregatirea reuniunilor partilor;
b) transmiterea catre parti a rapoartelor si a altor informatii primite in conformitate cu prevederile prezentei conventii;
c) alte functii care pot fi atribuite de parti.

ARTICOLUL 13
Anexele

Anexele la prezenta conventie constituie parte integranta a acesteia.

ARTICOLUL 14
Amendamente la conventie

1. Orice parte are dreptul sa propuna amendamente la prezenta conventie.

2. Textul oricarui amendament propus la prezenta conventie va fi inaintat in scris secretarului executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care il va comunica tuturor partilor cu cel putin 90 de zile inainte de intalnirea partilor la care este propus pentru adoptare.

3. Partile vor face orice efort pentru a ajunge la un acord, prin consens, privind orice amendament propus la prezenta conventie. Daca toate eforturile pentru obtinerea consensului au fost epuizate si nu s-a ajuns la nici un acord, amendamentul va fi adoptat cu votul unei majoritati de trei patrimi din numarul partilor prezente si votante la reuniune.

4. Amendamentele la prezenta conventie, adoptate in concordanta cu prevederile pct. 3, vor fi inaintate de depozitar tuturor partilor, pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Amendamentele la prezenta conventie, altele decat cele la o anexa, vor intra in vigoare pentru partile care le-au ratificat, le-au aprobat sau le-au acceptat in cea de-a 90-a zi dupa primirea de catre depozitar a notificarii ratificarii, aprobarii sau acceptarii de catre cel putin trei patrimi din numarul acestor parti. Dupa aceasta data ele vor intra in vigoare pentru orice alta parte in cea de-a 90-a zi dupa ce partea respectiva depune instrumentul sau de ratificare, de aprobare sau de acceptare a amendamentelor.

5. Orice parte care nu este capabila sa aprobe un amendament la o anexa la prezenta conventie va notifica acest lucru in scris depozitarului in decurs de 12 luni de la data comunicarii adoptarii. Depozitarul va comunica tuturor partilor, fara intarziere, orice astfel de notificare primita. O parte are dreptul sa inlocuiasca in orice moment o acceptare a unei notificari anterioare si, dupa depunerea unui instrument de acceptare la depozitar, amendamentele la o astfel de anexa vor deveni efective pentru acea parte.

6. La expirarea celor 12 luni de la data comunicarii de catre depozitar, in concordanta cu prevederile pct. 4, un amendament la o anexa va deveni efectiv pentru acele parti care nu au transmis o notificare la depozitar conform prevederilor pct. 5, daca cel putin o treime din numarul partilor a inaintat o astfel de notificare.

7. In sensul acestui articol, partile prezente si votante inseamna partile prezente si care exprima un vot afirmativ sau negativ.

ARTICOLUL 15
Examinarea conformarii cu prevederile conventiei

Intalnirea partilor va stabili, pe baza de consens, aranjamente neconflictuale, nejudiciare si de natura consultativa pentru examinarea conformarii cu prevederile prezentei conventii. Aceste aranjamente vor permite implicarea adecvata a publicului si pot include optiunea de a considera comunicari din partea publicului in probleme legate de prezenta conventie.

ARTICOLUL 16
Solutionarea diferendelor

1. Orice diferend aparut intre doua sau mai multe parti in legatura cu interpretarea sau cu aplicarea prezentei conventii va fi solutionat prin negocieri sau prin orice alt mijloc de solutionare a diferendelor, acceptabil partilor implicate in diferend.

2. In timpul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii la prezenta conventie ori in orice moment dupa aceea o parte are dreptul sa declare in scris depozitarului ca pentru un diferend nerezolvat conform prevederilor pct. 1 accepta ca obligatorii, in relatia cu orice parte care accepta aceleasi conditii, unul sau ambele mijloace de solutionare:
a) inaintarea diferendului catre Curtea Internationala de Justitie;
b) arbitrajul, in concordanta cu procedura prezentata in anexa nr. II

3. Daca partile implicate in diferend au acceptat ambele mijloace de solutionare a diferendelor, la care se refera pct. 2, diferendul poate fi inaintat numai Curtii Internationale de Justitie, cu exceptia cazului in care partile au convenit altfel.

ARTICOLUL 17
Semnarea

Prezenta conventie va fi deschisa pentru semnare la Aarhus (Danemarca) de la data de 25 iunie 1998 si dupa aceea la sediul central al Organizatiei Natiunilor Unite din New York pana la data de 21 decembrie 1998 de catre statele membre ale Comisiei Economice pentru Europa, precum si de catre statele cu statut de membru consultativ al Comisiei Economice pentru Europa, conform pct. 8 si 11 ale Rezolutiei 36(IV) din 28 martie 1947 a Consiliului Economic si Social, precum si de catre organizatiile de integrare economica regionala constituite din statele suverane membre ale Comisiei Economice pentru Europa, carora statele membre le-au transferat competenta in probleme aflate sub incidenta acestei conventii, inclusiv competenta de a incheia tratate privind aceste probleme.

ARTICOLUL 18
Depozitarul

Secretariatul General al Organizatiei Natiunilor Unite va actiona ca depozitar al prezentei conventii.

ARTICOLUL 19
Ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea

1. Prezenta conventie va face obiectul ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele semnatare si de organizatiile de integrare economica regionala.

2. Prezenta conventie va fi deschisa spre aderare statelor si organizatiilor de integrare economica regionala, la care se refera art. 17, incepand cu data de 22 decembrie 1998.

3. Orice alt stat la care nu se refera pct. 2, care este membru al Organizatiei Natiunilor Unite, poate adera la prezenta conventie dupa aprobarea de catre intalnirea partilor.

4. Orice organizatie la care se refera art. 17, care devine parte la prezenta conventie, fara ca nici unul dintre statele sale membre sa fie parte, va respecta toate obligatiile care decurg din conventie. Daca unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizatii sunt parti la prezenta conventie, organizatia si statele sale membre vor decide asupra responsabilitatilor lor pentru indeplinirea obligatiilor ce decurg din prezenta conventie. In astfel de cazuri organizatia si statele sale membre nu sunt abilitate sa isi exercite simultan drepturile care le revin din prezenta conventie.

5. In instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare organizatiile de integrare economica regionala la care se refera art. 17 vor declara extinderea competentei lor cu privire la problemele la care se refera conventia. De asemenea, aceste organizatii vor informa depozitarul despre orice modificare a ariei lor de competenta.

ARTICOLUL 20
Intrarea in vigoare

1. Prezenta conventie va intra in vigoare in cea de-a 90-a zi de la data depunerii celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

2. In sensul prevederilor pct. 1, nici un instrument depus de o organizatie de integrare economica regionala nu va fi considerat ca suplimentar pe langa cele depuse de statele membre ale unei astfel de organizatii.

3. Pentru fiecare stat sau organizatie la care se refera art. 17, care ratifica, accepta sau aproba prezenta conventie ori care adera dupa depunerea celui de-al saisprezecelea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conventia va intra in vigoare in cea de-a 90-a zi de la data depunerii de catre statul sau organizatia respectiva a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.

ARTICOLUL 21
Retragerea

In orice moment, dupa implinirea a 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii pentru o parte, acea parte se poate retrage din conventie printr-o notificare scrisa catre depozitar. Orice astfel de retragere isi va face efectul in cea de-a 90-a zi de la data primirii notificarii de catre depozitar.

ARTICOLUL 22
Texte autentice

Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile engleza, franceza si rusa sunt autentice in aceeasi masura, va fi depozitat la secretarul general al Natiunilor Unite. Drept care subsemnatii, avand depline puteri, am semnat prezenta conventie. Intocmita la Aarhus (Danemarca) la 25 iunie 1998.

ANEXA Nr. I

LISTA cuprinzand activitatile mentionate la art. 6 pct. 1a)

1. Sectorul energetic:
rafinarii de uleiuri minerale si benzina;
instalatii de gazeificare si lichefiere;
centrale termice si alte instalatii cu combustie, cu un aport de caldura de 50 MW sau mai mult;
cuptoare de cocs;
centrale nucleare si alte reactoare nucleare, inclusiv demontarea sau dezafectarea acestor centrale sau reactoare 1/ (cu exceptia statiilor de cercetare pentru producerea si conversia materialelor fisionabile si fertile, a caror putere maxima nu depaseste 1 MW de incercare termica permanenta);
instalatii pentru reprelucrarea combustibilului nuclear, radioactiv;
instalatii proiectate pentru: (i) producerea sau imbogatirea combustibilului nuclear; (ii) prelucrarea combustibilului nuclear radioactiv sau a deseurilor cu radioactivitate ridicata; (iii) depozitarea finala a deseurilor radioactive;
instalatii exclusiv pentru depozitarea finala a deseurilor radioactive;
instalatii exclusiv pentru depozitarea (planificata pentru mai mult de 10 ani) combustibililor nucleari radioactivi sau a deseurilor radioactive intr-un alt loc decat cel de productie.

2. Obtinerea si prelucrarea metalelor:
instalatii de prajire sau de prajire prin aglomerare a minereurilor de metale (inclusiv minereuri sulfidice);
instalatii pentru producerea fontei brute sau a otelului (fuziune primara sau secundara), inclusiv turnare continua cu o capacitate de peste 2,5 t/ora;
instalatii pentru prelucrarea metalelor feroase:
(i) instalatii de laminare la cald, cu o capacitate de peste 20 t otel brut/ora;
(ii) forjerii cu ciocane a caror energie depaseste 50 kJ pe ciocan, iar puterea calorica folosita depaseste 20 MW;
(iii) aplicarea de acoperiri metalice topite de protectie, cu un aport mai mare de 2 t otel brut/ora; - topitorii de metale feroase, cu o capacitate de productie de peste 20 t/zi;
instalatii pentru:
(i) obtinerea de metale brute neferoase din minereuri, concentrate sau materii prime secundare, prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
(ii) topire, inclusiv pentru realizarea de aliaje ale metalelor neferoase, de produse recuperate (rafinare, turnare etc.), cu o capacitate de topire de peste 4 t/zi la plumb si cadmiu sau 20 t/zi la alte metale;
instalatii pentru tratarea suprafetei metalelor si a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice, volumul bailor de tratare depasind 30 mf.

3. Industria de minerale:
instalatii pentru producerea clincherului de ciment in cuptoare rotative cu o capacitate de productie de peste 500 t/zi sau a varului in cuptoare rotative cu o capacitate de productie de peste 50 t/zi ori in alte cuptoare cu o capacitate de productie de peste 50 t/zi;
instalatii de producere a azbestului si de fabricare a produselor pe baza de azbest;
instalatii de fabricare a sticlei, inclusiv a fibrei de sticla, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi;
instalatii pentru topirea substantelor minerale si producerea fibrelor minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 t/zi;
instalatii pentru fabricarea produselor ceramice prin aprindere, in special a tiglei pentru acoperis, caramizilor refractare, tiglei, gresiei ceramice sau a portelanului, cu o capacitate de productie de peste 75 t/zi si/sau cu o capacitate a cuptorului de peste 4 mf si cu o densitate de depunere/cuptor de peste 300 kg/mf.

4. Industria chimica:
productia, intelegand prin aceasta acele categorii de activitati cuprinse in acest paragraf, la scara industriala, prin prelucrarea chimica a urmatoarelor substante sau grupe de substante:
a) instalatii chimice pentru producerea substantelor chimice organice de baza, cum ar fi:
(i) hidrocarburi simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
(ii) hidrocarburi cu continut de oxigen, ca de exemplu: alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici, esteri, acetati, eteri, peroxizi, rasini epoxidice;
(iii) hidrocarburi sulfuroase;
(iv) hidrocarburi azotoase, precum: amine, amide, compusi nitrici, nitroderivati sau nitrati, nitrili, cianati, izocianati;
(v) hidrocarburi cu continut de fosfor;
(vi) hidrocarburi halogenate;
(vii) compusi organometalici;
(viii) materiale plastice de baza (polimeri, fibre sintetice si fibre pe baza de celuloza);
(ix) cauciucuri sintetice;
(x) vopsele si pigmenti;
(xi) agenti activi de suprafata si surfactanti;
b) instalatii chimice pentru obtinerea substantelor chimice anorganice de baza, cum ar fi:
(i) gaze: amoniac, clor sau acid clorhidric gazos, fluor sau acid fluorhidric, oxizi de carbon, compusi cu sulf, oxizi de azot, hidrogen, dioxid de sulf, fosgen;
(ii) acizi: acid cromic, acid fluorhidric, acid fosforic, acid azotic, acid clorhidric, acid sulfuric oleum, acizi sulfurosi;
(iii) baze: hidroxid de amoniu, hidroxid de potasiu, hidroxid de sodiu;
(iv) saruri: clorura de amoniu, clorat de potasiu, carbonat de potasiu, carbonat de sodiu, perborat si nitrat de argint;
(v) metaloizi, oxizi metalici sau alti compusi anorganici, cum ar fi carbura de calciu, carbura de siliciu;
c) instalatii chimice pentru producerea de ingrasaminte pe baza de fosfor, azot sau potasiu (ingrasaminte simple sau compuse);
d) instalatii chimice pentru obtinerea produselor curative pe baza de plante si a biocidelor;
e) instalatii care utilizeaza un proces chimic sau biologic pentru obtinerea produselor farmaceutice de baza;
f) instalatii chimice pentru producerea explozivilor;
g) instalatii chimice in care se foloseste tratarea chimica sau biologica pentru obtinerea aditivilor alimentari cu proteine, a fermentilor sau a altor substante proteice.

5. Gospodarirea deseurilor:
instalatii pentru incinerarea, recuperarea, tratarea chimica sau depozitarea controlata a deseurilor;
instalatii pentru incinerarea deseurilor orasenesti, cu o capacitate de peste 3 t/ora;
instalatii pentru depozitarea deseurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 50 t/zi;
depozite controlate, care primesc mai mult de 10 t/zi, sau cu o capacitate totala de peste 25.000 t, cu exceptia haldelor pentru deseuri inerte.

6. Statii de epurare a apelor uzate, pentru o populatie de peste 150.000 de locuitori

7. Instalatii industriale pentru:
a) obtinerea de celuloza din lemn sau din alte materiale fibroase similare;
b) obtinerea de hartie si carton, cu o capacitate de productie de peste 20 t/zi.

8.
a) construirea de linii de cale ferata pe distante mari si de aeroporturi cu o lungime medie de rulare de 2.100 m sau chiar mai mult;
b) construirea de autostrazi si drumuri pentru circulatie rapida;
c) construirea unui drum nou cu 4 sau mai multe benzi ori reamenajarea si/sau largirea unui drum existent cu doua benzi ori cu o banda pentru a asigura 4 sau mai multe benzi acolo unde un astfel de drum nou sau sectiunea reamenajata si/sau largita de drum ar putea avea o lungime continua de 10 sau mai multi kilometri;

9.
a) apele interioare si porturile pentru transportul pe apele interioare care permit trecerea unor vase de peste 1.350 t;
b) porturile comerciale, danele pentru incarcari si descarcari ce sunt legate de uscat si porturi exterioare (exclusiv danele pentru feribot), care pot primi vase de peste 1.350 t.

10. Scheme de extractie a apei subterane sau reincarcare artificiala a apei subterane,
unde volumul anual de apa extrasa sau reincarcata este echivalent cu sau depaseste 10 milioane mf.

11.
a) lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazinele riverane, in cazul in care acest transfer are ca scop prevenirea deficitului de apa si in care cantitatea de apa transferata depaseste 100 milioane mf/an;
b) in toate celelalte cazuri, lucrari pentru transferul resurselor de apa intre bazine riverane in care debitul mediu multianual al bazinului de extractie depaseste 2.000 milioane mf/an si unde cantitatea de apa transferata depaseste 5% din acest debit. In ambele cazuri sunt excluse transferurile de apa potabila prin conducte.

12. Extractia petrolului si a gazelor naturale in scopuri comerciale,
acolo unde cantitatea extrasa depaseste 500 t/zi in cazul petrolului si 500.000 mf/zi in cazul gazelor.

13. Baraje sau alte instalatii proiectate pentru retinerea sau acumularea permanenta a apei,
acolo unde cantitatea noua sau suplimentarea de apa retinuta ori acumulata depaseste 10 milioane mf.

14. Conducte pentru transportul gazelor, titeiului sau al substantelor chimice,
cu un diametru mai mare de 800 mm si cu o lungime mai mare de 40 km

15. Instalatii pentru cresterea intensiva a pasarilor si porcilor, cu mai mult de:
a) 40.000 locuri pentru pasari;
b) 2.000 locuri pentru cresterea porcilor (peste 30 kg); sau
c) 750 locuri pentru scroafe.

16. Cariere si exploatari miniere in cariera,
acolo unde suprafata amplasamentului depaseste 25 ha, sau extractia turbei, acolo unde suprafata amplasamentului depaseste 150 ha

17. Construirea liniilor electrice suspendate
avand o tensiune de 220 kV sau mai mult si o lungime mai mare de 15 km

18. Instalatii pentru depozitarea produselor petroliere, petrochimice sau chimice,
cu o capacitate de 200.000 t sau mai mult

19. Alte activitati:
instalatii pentru pretratarea (operatiuni cum ar fi: spalare, albire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor ori a textilelor, acolo unde capacitatea de tratare depaseste 10 t/zi;
instalatii pentru tabacirea pieilor brute si crude, acolo unde capacitatea de tratare depaseste 12 t de produse finisate/zi:
a) abatoare cu o capacitate de producere a carcaselor mai mare de 50 t/zi;
b) tratarea si prelucrarea axata pe obtinerea produselor alimentare din:
(i) materii prime animaliere (altele decat laptele), cu o capacitate de productie a produselor finite mai mare de 75 t/zi;
(ii) materii prime vegetale, cu o capacitate de productie a produselor finite mai mare de 300 t/zi (valoarea medie trimestriala);
c) tratarea si prelucrarea laptelui, cantitatea de lapte primita fiind mai mare de 200 t/zi (valoarea medie trimestriala);
instalatii pentru depozitarea si reciclarea carcaselor de animale si a deseurilor animaliere, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi;
instalatii pentru tratarea suprafetelor substantelor, obiectelor sau produselor cu solventi organici, in special pentru prelucrare, tiparire, captusire, degresare, impermeabilizare, calibrare, vopsire, curatare sau impregnare, cu o capacitate de consum mai mare de 150 kg/ora sau mai mult de 200 t/an;
instalatii pentru producerea de carbon (carbune care arde greu) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare

20. Orice activitate care nu este specificata in paragrafele 1-19, la care participarea publicului este asigurata printr-o procedura de evaluare a impactului asupra mediului, in conformitate cu legislatia nationala

21. Prevederile art. 6 pct. 1a) nu se aplica nici unui proiect de mai sus, initiat in mod exclusiv sau in principal pentru cercetarea, dezvoltarea sau testarea unor metode ori produse noi pentru o perioada mai mica de 2 ani, daca ele ar putea determina unele efecte negative semnificative asupra mediului si sanatatii.

22. Orice modificare sau extindere a activitatilor, acolo unde o astfel de modificare sau extindere satisface criteriile/limitele stabilite prin prezenta anexa, se va supune prevederilor art. 6 pct. 1a). Orice alta modificare sau extindere a activitatilor se va supune prevederilor art. 6 pct. 1b).

NOTE:
1. Centralele atomoelectrice si alti reactori nucleari inceteaza sa mai fie considerate astfel de instalatii atunci cand toti combustibilii nucleari si alte elemente contaminate radioactiv au fost inlaturate definitiv de pe locul de montaj al instalatiei.
2. In scopul acestei conventii, aeroport inseamna un aeroport care respecta definitia prevazuta in Conventia de la Chicago din 1994, care a infiintat Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (anexa nr. 14).
3. In sensul acestei conventii, drum cu circulatie rapida inseamna un drum care respecta definitia prevazuta in Acordul european asupra principalelor artere de trafic international din 15 noiembrie 1975.

ANEXA Nr. II

ARBITRAJUL

1. In cazul unui diferend care a fost inaintat spre arbitraj conform prevederilor art. 16 pct. 2 din prezenta conventie, o parte sau partile vor notifica secretariatului obiectul problemei de arbitraj si vor indica in mod special articolele conventiei a caror interpretare sau aplicare este in discutie. Secretariatul va inainta informarea primita tuturor partilor la prezenta conventie.

2. Tribunalul de arbitraj va fi alcatuit din 3 membri. Atat partea sau partile reclamante, cat si cealalta parte sau parti la diferend vor desemna cate un arbitru, iar cei 2 arbitri numiti vor desemna, printr-un acord comun, un al treilea arbitru care va fi presedintele tribunalului de arbitraj. Acesta din urma nu va avea aceeasi nationalitate ca una dintre partile in disputa, nu va locui sau nu va folosi ca loc de resedinta teritoriul uneia dintre parti, nu va fi angajat de nici una dintre ele si nu va avea de-a face cu cazul in nici o alta calitate.

3. Daca presedintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat in decurs de doua luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, Secretariatul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, la solicitarea oricarei parti, va proceda la desemnarea presedintelui intr-un nou termen de doua luni.

4. Daca una dintre partile in diferend nu numeste un arbitru in timp de doua luni de la primirea cererii, cealalta parte are dreptul sa il informeze pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care il va desemna pe presedintele tribunalului de arbitraj in decursul urmatoarelor doua luni. Dupa desemnarea sa presedintele tribunalului de arbitraj va solicita partii care nu si-a numit un arbitru sa faca acest lucru in interval de doua luni. Daca nu se reuseste acest lucru timp de doua luni, presedintele il va informa pe secretarul executiv al Comisiei Economice pentru Europa, care va face aceasta numire in timpul urmatoarelor doua luni.

5. Tribunalul de arbitraj va lua decizia in concordanta cu dreptul international si cu prevederile prezentei conventii.

6. Orice tribunal de arbitraj, constituit conform prevederilor acestei anexe, isi va intocmi propriile reguli de procedura.

7. Deciziile tribunalului de arbitraj, privind atat procedura, cat si fondul, vor fi luate cu majoritatea voturilor membrilor sai.

8. Tribunalul are dreptul sa ia masurile adecvate pentru a stabili faptele.

9. Partile in diferend vor facilita activitatea tribunalului de arbitraj si, in mod special, utilizand toate mijloacele avute la dispozitie:
a) ii vor furniza toate documentele, instrumentele si informatiile relevante;
b) ii vor permite, daca este necesar, sa solicite martori sau experti si vor lua in seama marturia lor.

10. Partile si arbitrii vor proteja confidentialitatea oricaror informatii pe care acestia le primesc in mod confidential in cursul lucrarilor tribunalului de arbitraj.

11. Tribunalul de arbitraj, la cererea uneia dintre parti, are dreptul sa recomande masuri interimare de protectie.

12. Daca una dintre partile in diferend nu se prezinta in fata tribunalului de arbitraj sau nu reuseste sa isi apere cauza, cealalta parte poate cere tribunalului sa continue procedurile si sa dea decizia finala. Absenta uneia dintre parti sau imposibilitatea de a-si apara cauza nu va constitui un obstacol in calea lucrarilor.

13. Tribunalul de arbitraj are dreptul sa audieze si sa decida asupra unor cereri reconventionale direct legate de subiectul diferendului.

14. Cheltuielile de judecata, inclusiv retributia arbitrilor, vor fi suportate in mod egal de partile in diferend, cu exceptia situatiilor in care tribunalul de arbitraj stabileste astfel, datorita unor imprejurari specifice cauzei. Tribunalul de arbitraj va pastra o evidenta a tuturor cheltuielilor sale si va furniza partilor o situatie finala a acestora.

15. Orice parte la prezenta conventie, care are un interes de natura juridica referitor la subiectul diferendului care poate fi afectat de o decizie in cauza, poate interveni in timpul procedurilor cu acordul tribunalului de arbitraj.

16. Tribunalul de arbitraj va emite hotararea in termen de 5 luni de la data la care a fost constituit, atunci cand nu considera necesar sa extinda limita de timp pentru o perioada care sa nu depaseasca 5 luni.

17. Hotararea tribunalului de arbitraj va fi insotita de o expunere de motive. Aceasta va fi definitiva si obligatorie pentru toate partile in diferend. Hotararea va fi transmisa de catre tribunalul de arbitraj partilor in diferend si Secretariatului. Secretariatul va remite comunicarea primita tuturor partilor la conventie.

18. Orice diferend care ar putea aparea intre parti cu privire la interpretarea sau executarea hotararii va fi inaintat de oricare dintre parti tribunalului de arbitraj care a emis hotararea sau, daca acesta nu poate fi sesizat, unui alt tribunal constituit in acest scop si in acelasi mod ca primul.

Legea nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale,
adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985
(publicata in Monitorul Oficial nr. 331 din 26 noiembrie 1997)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. 1.
Se ratifica Carta europeana a autonomiei locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985, cu exceptia art. 7 paragraful 2 din acest instrument juridic european.

Art. 2.
Romania declara ca prin notiunea autoritate regionala, prevazuta la art. 4 paragrafele 4 si 5 din Carta europeana, se intelege, potrivit legislatiei sale in vigoare, autoritate judeteana a administratiei publice locale.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 3 noiembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 4 noiembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN

Bucuresti, 17 noiembrie 1997.
Nr. 199.

Carta europeana a autonomiei locale
(Strasbourg, 15 octombrie 1985)

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Carte,

considerand ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai, pentru a ocroti si pentru a promova idealurile si principiile care reprezinta patrimoniul lor comun,

considerand ca unul dintre mijloacele prin care se atinge acest scop este incheierea de acorduri in domeniul administrativ,

considerand ca autoritatile administratiei publice locale reprezinta unul dintre principalele fundamente ale oricarui regim democratic,

considerand ca dreptul cetatenilor de a participa la rezolvarea treburilor publice face parte din principiile democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei,

convinse ca, la nivel local, acest drept poate fi exercitat in modul cel mai direct,

convinse ca existenta autoritatilor administratiei publice locale imputernicite cu responsabilitati efective permite o administratie, in acelasi timp, eficienta si apropiata de cetateni,

constiente de faptul ca apararea si intarirea autonomiei locale in diferitele tari ale Europei reprezinta o contributie importanta la edificarea unei Europe fondate pe principiile democratiei si ale descentralizarii puterii,

afirmand ca aceasta presupune existenta de autoritati ale administratiei publice locale inzestrate cu organe decizionale, constituite democratic si beneficiind de o larga autonomie in ceea ce priveste competentele, modalitatile de a le exercita si mijloacele necesare pentru indeplinirea misiunii lor,

au convenit asupra celor ce urmeaza:

ART. 1

Partile contractante se angajeaza sa se considere legate de articolele urmatoare, in modalitatea si in masura prevazute la art. 12 din prezenta Carta.

PARTEA I

ART. 2
Fundamentarea constitutionala si legala a autonomiei locale

Principiul autonomiei locale trebuie sa fie recunoscut in legislatia interna si, pe cat posibil, in Constitutie.

ART. 3
Conceptul de autonomie locala

1. Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice.

2. Acest drept se exercita de consilii sau adunari, compuse din membri alesi prin vot liber, secret, egal, direct si universal, care pot dispune de organe executive si deliberative care raspund in fata lor. Aceasta dispozitie nu aduce atingere, in nici un fel, posibilitatii de a recurge la adunari cetatenesti, referendum sau orice alta forma de participare directa a cetatenilor, acolo unde aceasta este permisa de lege.

ART. 4
Intinderea autonomiei locale

1. Competentele de baza ale autoritatilor administratiei publice locale sunt prevazute de Constitutie sau de lege. Totusi aceasta dispozitie nu impiedica atribuirea unor competente autoritatilor administratiei publice locale, in scopuri specifice si in conformitate cu legea.

2. Autoritatilor administratiei publice locale le este recunoscuta, in cadrul legii, capacitatea deplina de a-si exercita initiativa in toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competentelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autoritati.

3. Exercitiul responsabilitatilor publice trebuie, de maniera generala, sa revina, de preferinta, acelor autoritati care sunt cele mai apropiate de cetateni. La atribuirea unei responsabilitati catre o alta autoritate trebuie sa se tina seama de amploarea si de natura sarcinii, precum si de cerintele de eficienta si economie.

4. Competentele atribuite autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa fie, in mod normal, depline si exclusive. Ele nu pot fi puse in cauza sau limitate de catre o alta autoritate centrala sau regionala, decat in cazurile prevazute de lege.

5. In cazul delegarii competentelor de catre o autoritate centrala sau regionala, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa beneficieze, pe cat posibil, de libertatea de a adapta actiunea lor la conditiile locale.

6. Autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie consultate, pe cat posibil, in timp util si in mod adecvat, in cursul procesului de planificare si de luare a deciziilor pentru toate chestiunile care le privesc in mod direct.

ART. 5
Protectia limitelor teritoriale ale unitatilor administrativ-teritoriale

Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivitatile locale in cauza trebuie sa fie consultate in prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea permite.

ART. 6
Concordanta structurilor si mijloacelor administrative cu sarcinile autoritatilor administratiei publice locale

1. Fara a aduce atingere dispozitiilor generale prevazute de lege, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa poata stabili, ele insele, structurile lor administrative interne, in vederea adaptarii acestora la nevoile lor specifice si asigurarii unei gestiuni eficiente.

2. Statutul personalului autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa permita o recrutare de calitate, fondata pe principii de merit si de competenta; vor fi prevazute, in acest scop, conditii adecvate privind pregatirea, remunerarea si afirmarea profesionala.

ART. 7
Conditiile de exercitare a responsabilitatilor la nivel local

1. Statutul alesilor locali trebuie sa asigure liberul exercitiu al mandatului lor.

2. Acesta trebuie sa permita o compensatie financiara adecvata pentru cheltuielile efectuate in legatura cu exercitarea mandatului lor, precum si, daca este cazul, o compensatie adecvata pentru castigul pierdut sau remuneratii pentru munca depusa si o asigurare sociala aferenta.

3. Functiile si activitatile incompatibile cu mandatul de ales local nu pot fi stabilite decat prin lege sau pe baza principiilor juridice fundamentale.

ART. 8
Controlul administrativ al activitatii autoritatilor administratiei publice locale

1. Orice control administrativ asupra activitatii autoritatilor administratiei publice locale nu poate fi exercitat decat in formele si in cazurile prevazute de Constitutie sau de lege.

2. Orice control administrativ asupra activitatii autoritatilor administratiei publice locale nu trebuie sa priveasca, in mod normal, decat asigurarea respectarii legalitatii si a principiilor constitutionale. Controlul administrativ poate totusi sa includa un control de oportunitate, exercitat de catre autoritatile ierarhic superioare, in ceea ce priveste sarcinile a caror executare este delegata administratiei publice locale.

3. Controlul administrativ asupra activitatii autoritatilor administratiei publice locale trebuie exercitat cu respectarea unei proportionalitati intre amploarea interventiei autoritatii de control si importanta intereselor pe care aceasta intelege sa le protejeze.

ART. 9
Resursele financiare ale autoritatilor administratiei publice locale

1. In cadrul politicii economice nationale, autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune in mod liber in exercitarea atributiilor lor.

2. Resursele financiare ale autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa fie proportionale cu competentele prevazute de constitutie sau de lege.

3. Cel putin o parte dintre resursele financiare ale autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa provina din taxele si impozitele locale, al caror nivel acestea au competenta sa il stabileasca in limitele legale.

4. Sistemele de prelevare pe care se bazeaza resursele de care dispun autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si evolutiva pentru a le permite sa urmeze practic, pe cat posibil, evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor acestora.

5. Protejarea unitatilor administrativ-teritoriale cu o situatie mai grea din punct de vedere financiar necesita instituirea de proceduri de egalizare financiara sau de masuri echivalente, destinate sa corecteze efectele repartitiei inegale a resurselor potentiale de finantare, precum si a sarcinilor fiscale care le incumba. Asemenea proceduri sau masuri nu trebuie sa restranga libertatea de optiune a autoritatilor administratiei publice locale in sfera lor de competenta.

6. Autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie consultate, de o maniera adecvata, asupra modalitatilor de repartizare a resurselor redistribuite care le revin.

7. Subventiile alocate unitatilor administrativ-teritoriale trebuie, pe cat posibil, sa nu fie destinate finantarii unor proiecte specifice. Alocarea de subventii nu trebuie sa aduca atingere libertatii fundamentale a politicilor autoritatilor administratiei publice locale in domeniul lor de competenta.

8. In scopul finantarii cheltuielilor lor de investitii, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa aiba acces, in conformitate cu legea, la piata nationala a capitalurilor.

ART. 10
Dreptul de asociere al autoritatilor administratiei publice locale

1. Autoritatile administratiei publice locale au dreptul, in exercitarea competentelor lor, de a coopera si de a se asocia, in conditiile legii, cu alte autoritati ale administratiei publice locale, pentru realizarea de sarcini de interes comun.

2. Dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a adera la o asociatie pentru protectia si promovarea intereselor lor comune si acela de a adera la o asociatie internationala de autoritati administrative publice locale trebuie sa fie recunoscut in fiecare stat.

3. Autoritatile administratiei publice locale pot sa coopereze, in conditiile prevazute de lege, cu autoritatile administratiei publice locale ale altor state.

ART. 11
Protectia legala a autonomiei locale

Autoritatile administratiei publice locale trebuie sa dispuna de dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti, in scopul asigurarii liberului exercitiu al competentelor lor si al respectului principiilor de autonomie locala care sunt prevazute de Constitutie sau de legislatia interna.

PARTEA A II-A
Dispozitii diverse
ART. 12
Angajamente

1. Fiecare parte contractanta se angajeaza sa se considere legata de cel putin 20 de paragrafe din partea I a Cartei, dintre care cel putin zece, alese dintre paragrafele urmatoare:
- articolul 2
- articolul 3 paragrafele 1 si 2
- articolul 4 paragrafele 1, 2 si 4
- articolul 5
- articolul 7 paragraful 1
- articolul 8 paragraful 2
- articolul 9 paragrafele 1, 2 si 3
- articolul 10 paragraful 1
- articolul 11.

2. Fiecare parte contranctanta, in momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, notifica secretarului general al Consiliului Europei paragrafele alese in conformitate cu dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Fiecare parte contractanta poate, in orice moment ulterior, sa notifice secretarului general ca se considera legata de orice alt paragraf din prezenta Carta, pe care ea nu l-a acceptat inca, conform dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integranta a ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre partea contractanta care a facut notificarea si vor avea aceleasi efecte din prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.

ART. 13
Autoritatile administratiei publice locale la care se aplica Carta

Principiile de autonomie locala prevazute in prezenta Carta se aplica tuturor categoriilor de autoritati ale administratiei publice locale, care exista pe teritoriul partii contractante. Orice parte contractanta poate, in momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa indice categoriile la care intelege sa limiteze campul de aplicare sau pe care intelege sa le excluda din campul de aplicare a prezentei Carte. Ea poate, de asemenea, sa includa alte categorii de autoritati ale administratiei publice locale sau regionale in campul de aplicare a Cartei, pe calea notificarii ulterioare catre secretarul general al Consiliului Europei.

ART. 14
Comunicarea informatiilor

Fiecare parte contractanta transmite secretarului general al Consiliului Europei orice informatie pertinenta privitoare la prevederile legale si la alte masuri pe care le-a luat in scopul de a se conforma dispozitiilor prezentei Carte.

PARTEA A III-A
ART. 15
Semnare, ratificare, intrare in vigoare

1. Prezenta Carta este deschisa spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2. Prezenta Carta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care patru state membre ale Consiliului Europei vor exprima consimtamantul lor de a fi legate prin Carta, conform dispozitiilor paragrafului precedent.

3. Pentru orice stat membru care isi va exprima ulterior consimtamantul sau de a fi legat de prevederile Cartei, aceasta va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ART. 16
Clauze teritoriale

1. Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezenta Carta.

2. Orice stat poate, in orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentei Carte la orice teritoriu desemnat in declaratie. Carta va intra in vigoare, in ceea ce priveste acest teritoriu, in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general al Consiliului Europei.

3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua paragrafe precedente poate fi retrasa, in ceea ce priveste orice teritoriu desemnat prin aceasta declaratie, prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.

ART. 17
Denuntare

1. Nici o parte contractanta nu poate denunta prezenta Carta inaintea expirarii unei perioade de 5 ani de la data la care Carta a intrat in vigoare in ceea ce o priveste. Un preaviz de 6 luni va fi notificat secretarului general al Consiliului Europei. Aceasta denuntare nu afecteaza validitatea Cartei fata de celelalte parti contractante, sub rezerva ca numarul acestora sa nu fie niciodata mai mic de patru.

2. Orice parte contractanta poate, conform dispozitiilor enuntate in paragraful precedent, sa denunte orice paragraf din partea I a Cartei pe care l-a acceptat, cu rezerva ca numarul si categoria paragrafelor de care aceasta parte contractanta este legata sa ramana conforme cu dispozitiile art. 12 paragraful 1. Orice parte contractanta care, ca urmare a denuntarii unui paragraf, nu se mai conformeaza dispozitiilor art. 12 paragraful 1 va fi considerata ca a denuntat Carta insasi.

ART. 18
Notificari

Secretarul general al Consiliului Europei notifica statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice data de intrare in vigoare a prezentei Carte, conform prevederilor art. 15 din Carta;
d) orice notificare primita in aplicarea prevederilor art. 12 paragrafele 2 si 3;
e) orice notificare primita in aplicarea prevederilor art. 13;
f) orice alt act, notificare sau declaratie in legatura cu prezenta Carta.
In considerarea celor de mai sus, subsemnatii, avand depline puteri in acest scop, au semnat prezenta Carta.

Intocmita la Strasbourg la 15 octombrie 1985, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar, care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificata de pe aceasta fiecaruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.