Protectia copiilor si a tinerilor
CONSTITUTIA ROMANIEI
ARTICOLUL 49 – Protectia copiilor si a tinerilor
(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului
(publicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Articol unic
Se ratifica Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.

Conventia cu privire la drepturile copilului,
adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989
(traducere)
(republicata in Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)

Statele parti la prezenta conventie,

avand in vedere ca, in conformitate cu principiile proclamate de Carta Natiunilor Unite, recunoasterea demnitatii si a drepturilor egale si inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

avand in vedere ca in Carta popoarele Natiunilor Unite au proclamat din nou increderea lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane si au hotarat sa promoveze progresul social si conditii mai bune de trai in contextul unei libertati sporite,

recunoscand faptul ca Natiunile Unite, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si in pactele internationale privind drepturile omului, au proclamat si

au convenit ca fiecare poate sa se prevaleze de drepturile si de libertatile enuntate de acestea, fara nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, nationalitate si origine sociala, situatie materiala, statut la nastere sau alt statut,

amintind faptul ca in Declaratia Universala a Drepturilor Omului Natiunile Unite au proclamat dreptul copiilor la ingrijire si asistenta speciale,

avand convingerea ca familia, ca unitate de baza a societatii si ca mediu natural destinat cresterii si bunastarii tuturor membrilor sai si, in special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitatile in cadrul societatii,

recunoscand ca pentru dezvoltarea plenara si armonioasa a personalitatii sale copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere,

tinand seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregatit sa traiasca independent in societate si sa fie educat in spiritul idealurilor proclamate in Carta Natiunilor Unite si, in special, in spiritul pacii, demnitatii, libertatii, tolerantei, egalitatii si solidaritatii,

avand in vedere ca necesitatea de a extinde protectia speciala acordata copilului a fost enuntata in Declaratia de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului si in Declaratia drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala la 20 noiembrie 1959, si a fost recunoscuta in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in Pactul international privind drepturile civile si politice (in special art. 23 si 24), in Pactul international privind drepturile economice, sociale si culturale (in special art. 10) si in statutele si instrumentele aplicabile ale institutiilor specializate si ale organizatiilor internationale preocupate de bunastarea copilului, avand in vedere ca, asa cum s-a aratat in Declaratia drepturilor copilului, "data fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciale, inclusiv de o protectie juridica adecvata, atat inainte cat si dupa nasterea sa",

reamintind dispozitiile Declaratiei cu privire la principiile sociale si juridice aplicabile protectiei si bunastarii copiilor, cu referire speciala la practicile in materie de plasament familial si de adoptie pe plan national si international, precum si Regulile minimale standard ale Natiunilor Unite privind administrarea justitiei in cazul minorilor (Regulile de la Beijing), Declaratia privind protectia femeilor si copiilor in caz de stare de urgenta si de conflict armat, recunoscand ca in toate tarile lumii exista copii care traiesc in conditii extrem de dificile si care au nevoie de o atentie deosebita,

tinand seama de importanta traditiilor si a valorilor culturale ale fiecarui popor in protejarea si dezvoltarea armonioasa a copilului,

recunoscand importanta cooperarii internationale destinate imbunatatirii conditiilor de trai ale copiilor din toate tarile si, in special, din tarile in curs de dezvoltare,

convin dupa cum urmeaza:

PARTEA I

ARTICOLUL 1
In sensul prezentei conventii, prin copil se intelege orice fiinta umana sub varsta de 18 ani, exceptand cazurile in care legea aplicabila copilului stabileste limita majoratului sub aceasta varsta.

ARTICOLUL 2
1. Statele parti se angajeaza sa respecte si sa garanteze drepturile stabilite in prezenta conventie tuturor copiilor din jurisdictia lor, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau originea sociala, de situatia materiala, incapacitatea fizica, de statutul la nastere sau de statutul dobandit al copilului ori al parintilor sau al reprezentantilor legali ai acestuia.
2. Statele parti vor lua toate masurile de protejare a copilului impotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctionare pe considerente tinand de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate sau convingerile parintilor, ale reprezentantilor sai legali sau ale membrilor familiei sale.

ARTICOLUL 3
1. In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala.
2. Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare.
3. Statele parti vor veghea ca institutiile, serviciile si asezamintele care raspund de protectia si ingrijirea copiilor sa respecte standardele stabilite de autoritatile competente, in special cele referitoare la securitate si sanatate, la numarul si calificarea personalului din aceste institutii, precum si la asigurarea unei supravegheri competente.

ARTICOLUL 4
Statele parti se angajeaza sa ia toate masurile legislative, administrative si de orice alta natura necesare in vederea punerii in aplicare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie. In cazul drepturilor economice, sociale si culturale statele parti se obliga sa adopte aceste masuri, fara a precupeti resursele de care dispun si, daca este cazul, in cadrul cooperarii internationale.

ARTICOLUL 5
Statele parti vor respecta responsabilitatile, drepturile si indato- ririle ce revin parintilor naturali ai copilului sau, dupa caz si conform traditiei locale, membrilor familiei largite sau comunitatii, tutorilor sau altor persoane care au, prin lege, copii in ingrijire, de a asigura, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, indrumarea si orientarea necesare in exercitarea de catre copil a drepturilor recunoscute in prezenta conventie.

ARTICOLUL 6
1. Statele parti recunosc dreptul la viata al fiecarui copil.
2. Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului.

ARTICOLUL 7
1. Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibiliului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.
2. Statele parti vor veghea ca aplicarea acestor drepturi sa respecte legislatia lor nationala si obligatiile pe care acestea si le-au asumat in temeiul instrumentelor internationale aplicabile in materie, in special in cazul in care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.

ARTICOLUL 8
1. Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala.
2. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.

ARTICOLUL 9
1. Statele parti vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, excepand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesara in cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, in cazul copiilor maltratati sau neglijati de parinti sau in cazul in care parintii traiesc separat si se impune luarea unei hotarari cu privire la locul de resedinta a copilului.
2. In toate cazurile prevazute la paragraful 1 din prezentul articol toate partile interesate trebuie sa aiba posibilitatea de a participa la dezbateri si de a-si face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele parti vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre ei de a intretine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti ai sai, in mod regulat, exceptand cazul in care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.
4. Cand separarea rezulta din masuri luate de catre un stat parte, precum detentia, inchisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (inclusiv moartea, indiferent de cauza, survenita in timpul detentiei) ambilor parinti sau a unuia dintre ei ori a copilului, statul parte va furniza, la cerere, parintilor, copilului sau, dupa caz, unui alt membru al familiei informatiile esentiale despre locul unde se gasesc membrul sau membrii familiei, exceptand cazul in care divulgarea acestor informatii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele parti vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea insasi consecinte daunatoare pentru persoana sau persoanele interesate.

ARTICOLUL 10
1. In conformitate cu obligatia ce revine statelor parti potrivit art. 9 paragraful 1, orice cerere depusa de un copil sau de parintii acestuia, in vederea intrarii intr-un stat parte sau a parasirii acestuia in scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele parti cu bunavointa, umanism si cu operativitate. Statele parti vor veghea, de asemenea, ca depunerea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinte nefaste asupra solicitantilor si membrilor familiei acestora.
2. Copilul ai carui parinti isi au resedinta in state diferite va avea dreptul de a intretine, in afara unor situatii exceptionale, relatii personale si contacte directe, in mod regulat, cu ambii sai parinti. In acest scop si in conformitate cu obligatia care revine statelor parti in temeiul art. 9 paragraful 1, statele parti vor respecta dreptul copilului si al parintilor sai de a parasi orice tara, inclusiv propria lor tara, si de a reveni in propria lor tara. Dreptul de a parasi orice tara nu poate fi ingradit decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor si libertatilor altora si care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute in prezenta conventie.

ARTICOLUL 11
1. Statele parti vor lua masuri pentru a combate actiunile ile- gale de transferare si de impiedicare a reintoarcerii copiilor in, respectiv din, strainatate.
2. In acest scop statele parti vor promova incheierea de acorduri bilaterale si multilaterale sau aderarea la acordurile existente.

ARTICOLUL 12
1. Statele parti vor garanta copilului capabil de discernamant dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, opiniile copilului urmand sa fie luate in considerare tinandu-se seama de varsta sa si de gradul sau de maturitate.
2. In acest scop copilului i se va da, in special, posibilitatea de a fi ascultat in orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism competent, in conformitate cu regulile de procedura din legislatia nationala.

ARTICOLUL 13
1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita sau artistica ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevazute de lege si absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputatiei altora; sau
b) protejarea securitatii nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri.

ARTICOLUL 14
1. Statele parti vor respecta dreptul copilului la libertatea de gandire, de constiinta si religie.
2. Statele parti vor respecta drepturile si obligatiile parintilor sau, dupa caz, ale reprezentantilor legali ai copilului de a-l indruma in exercitarea dreptului sus-mentionat, de o maniera care sa corespunda capacitatilor in formare ale acestuia.
3. Libertatea de a-si manifesta propriile convingeri religioase sau alte convingeri nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare pentru protectia securitatii publice, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri sau a libertatilor si drepturilor fundamentale ale altora.

ARTICOLUL 15
1. Statele parti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de intrunire pasnica.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al sigurantei sau ordinii publice ori pentru a proteja sanatatea publica sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile si libertatile altora.

ARTICOLUL 16
1. Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ile- gale in viata sa privata, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta sa, precum si nici unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.
2. Copilul are dreptul la protectia garantata de lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri.

ARTICOLUL 17
Statele parti vor recunoaste importanta functiei indeplinite de mijloacele de informare in masa si vor asigura accesul copilului la informatie si materiale provenind din surse nationale si internationale, in special cele care urmaresc promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale si a sanatatii sale fizice si morale. In acest scop statele parti:
a) vor incuraja difuzarea, prin mijloacele de informare in masa, de informatii si materiale de interes social si educativ pentru copil si care sunt in conformitate cu art. 29;
b) vor incuraja cooperarea internationala in producerea, schimbul si difuzarea de astfel de informatii si materiale provenind din surse culturale, nationale si internationale;
c) vor incuraja producerea si difuzarea de carti pentru copii;
d) vor incuraja mijloacele de informare in masa sa tina seama, in mod deosebit, de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau ale celor care apartin unui grup minoritar;
e) vor favoriza elaborarea unor principii calauzitoare adecvate, destinate protejarii copilului impotriva informatiilor si materialelor care dauneaza bunastarii sale, avand in vedere prevederile art. 13 si 18.

ARTICOLUL 18
1. Statele parti vor depune eforturi pentru asigurarea recu- noasterii principiului potrivit caruia ambii parinti au responsabilitati comune pentru cresterea si dezvoltarea copilului. Parintii sau, dupa caz, reprezentantii sai legali sunt principalii responsabili de cresterea si dezvoltarea copilului. Acestia trebuie sa actioneze, in primul rand, in interesul suprem al copilului.
2. Pentru garantarea si promovarea drepturilor enuntate in prezenta conventie statele parti vor acorda ajutor corespunzator parintilor si reprezentantilor legali ai copilului in exercitarea responsabilitatii care le revine in legatura cu cresterea copilului si vor asigura crearea institutiilor, asezamintelor si serviciilor de ingrijire a copiilor.
3. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura copiilor ai caror parinti muncesc dreptul de a beneficia de serviciile si asezamintele de ingrijire a copiilor, pentru care ei indeplinesc conditiile cerute.

ARTICOLUL 19
1. Statele parti vor lua toate masurile legislative, administra- tive, sociale si educative corespunzatoare, in vederea protejarii copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentantilor legali sau a oricarei persoane careia i-a fost incredintat.
2. Aceste masuri de protectie vor cuprinde, dupa caz, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care sa asigure sprijinul necesar copilului si celor carora le-a fost incredintat, precum si pentru instituirea altor forme de prevenire si pentru identificarea, denuntarea, actionarea in instanta, anchetarea, tratarea si urmarirea cazurilor de rele tratamente aplicate copilului, descrise mai sus, si, daca este necesar, a procedurilor de implicare judiciara.

ARTICOLUL 20
1. Copilul care este, temporar ori permanent, lipsit de mediul sau familial sau care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lasat in acest mediu are dreptul la protectie si asistenta speciale din partea statului.
2. Statele parti, in conformitate cu legislatia lor nationala, vor asigura protectie alternativa pentru un astfel de copil.
3. Aceasta protectie poate include, mai ales, plasamentul familial, "kafalah" din dreptul islamic, adoptia sau, in caz de necesitate, plasarea in institutii corespunzatoare de ingrijire a copiilor. In alegerea uneia dintre aceste solutii este necesar sa se tina seama in mod corespunzator de necesitatea unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

ARTICOLUL 21
Statele parti care recunosc si/sau autorizeaza adoptia vor veghea ca interesele supreme ale copilului sa primeze si:
a) vor veghea ca adoptia unui copil sa fie autorizata numai de autoritatile competente care verifica, in conformitate cu legea si cu procedurile aplicabile, precum si pe baza tuturor informatiilor pertinente si credibile, ca adoptia se poate realiza luand in considerare statutul copilului in raport cu parintii, cu rudele si cu reprezentantii sai legali si, daca este cazul, ca persoanele interesate si-au dat consimtamantul cu privire la adoptie in cunostinta de cauza in urma unei consilieri corespunzatoare;
b) recunosc ca adoptia in strainatate poate fi considerata ca un mijloc alternativ de asigurare a ingrijirii necesare copilului, daca acesta, in tara de origine, nu poate fi incredintat spre plasament familial sau spre adoptie ori nu poate fi ingrijit in mod corespunzator;
c) vor asigura ca, in cazul adoptiei in strainatate, copilul beneficiaza de garantiile si standardele echivalente celor existente in cazul adoptiei nationale;
d) vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a se asigura ca, in cazul adoptiei in strainatate, plasamentul copilului nu conduce la obtinerea de castiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate;
e) promoveaza obiectivele prezentului articol, incheind aranjamente sau acorduri bilaterale ori multilaterale, dupa caz, si se straduiesc, in acest cadru, sa asigure ca plasarea copiilor in strainatate sa fie efectuata de autoritatile sau organele competente.

ARTICOLUL 22
1. Statele parti vor lua masurile necesare pentru ca un copil care cauta sa obtina statutul de refugiat sau care este considerat refugiat in conformitate cu reglementarile si procedurile internationale si nationale aplicabile, fie ca este singur sau insotit de mama ori de tata sau de orice alta persoana, sa beneficieze de protectia si asistenta umanitara corespunzatoare, pentru a se putea bucura de drepturile recunoscute de prezenta conventie si de celelalte instrumente internationale privind drepturile omului sau ajutorul umanitar la care respectivele state sunt parti.
2. In acest scop statele parti vor contribui, dupa cum considera necesar, la toate eforturile intreprinse de O.N.U. si de alte organizatii guvernamentale sau neguvernamentale competente cooperand cu O.N.U., pentru a proteja si ajuta copiii care se gasesc intr-o astfel de situatie si pentru a gasi parintii sau alti membri ai familiei oricarui copil refugiat, in vederea obtinerii informatiilor necesare pentru reintregirea familiei sale. In cazul in care parintii sau alti membri ai familiei nu pot fi gasiti, copilului i se va acorda aceeasi protectie ca oricarui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent de motiv, in conformitate cu principiile enuntate in prezenta conventie.

ARTICOLUL 23
1. Statele parti recunosc ca pentru copiii handicapati fizic si mental trebuie sa se asigure o viata implinita si decenta, in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.
2. Statele parti recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de ingrijiri speciale si incurajeaza si asigura, in masura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care indeplinesc conditiile prevazute si celor care ii au in ingrijire, un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei parintilor sau a celor carora le este incredintat.
3. Recunoscand nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul acordat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit ori de cate ori acest lucru este posibil, tinand seama de resursele financiare ale parintilor sau ale celor care ii au in ingrijire, si va fi destinat asigurarii accesului efectiv al copiilor handicapati la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire in vederea ocuparii unui loc de munca, activitati recreative, de o maniera care sa asigure deplina integrare sociala si dezvoltare individuala a copiilor, inclusiv dezvoltarea lor culturala si spirituala.
4. In spiritul cooperarii internationale, statele parti vor favoriza schimbul de informatii relevante in domeniul medicinei preventive si al tratamentului medical, psihologic si functional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea si accesul la informatii referitoare la metodele de recuperare, educare si formare profesionala, in scopul de a permite statelor parti sa isi perfectioneze capacitatile si competentele si sa isi extinda experienta in aceste domenii. In aceasta privinta se va tine seama, in mod deosebit, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 24
1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate posibila si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta ca nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.
2. Statele parti vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectiva a acestui drept si, in mod deosebit, vor lua masurile corespunzatoare pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile si a celei in randul copiilor;
b) asigurarea asistentei medicale si a masurilor de ocrotire a sanatatii pentru toti copiii, cu accent pe dezvoltarea masurilor primare de ocrotire a sanatatii;
c) combaterea maladiilor si a malnutritiei, inclusiv in cadrul masurilor primare de ocrotire a sanatatii, recurgand, printre altele, la tehnologii accesibile si la aprovizionarea cu alimente nutritive si cu apa potabila, luand in considerare pericolele si riscurile de poluare a mediului natural;
d) asigurarea ocrotirii sanatatii mamelor in perioada pre- si postnatala;
e) asigurarea ca toate segmentele societatii, in mod deosebit parintii si copiii, sunt informate, au acces la educatie si sunt sprijinite in folosirea cunostintelor de baza despre sanatatea si alimentatia copilului, despre avantajele alaptarii, ale igienei si salubritatii mediului inconjurator si ale prevenirii accidentelor;
f) crearea serviciilor de medicina preventiva, de indrumare a parintilor si de planificare familiala, si asigurarea educatiei in aceste domenii.
3. Statele parti vor lua toate masurile eficiente corespunzatoare, in vederea abolirii practicilor traditionale daunatoare sanatatii copiilor.
4. Statele parti se angajeaza sa favorizeze si sa incurajeze cooperarea internationala in vederea asigurarii, in mod progresiv, a deplinei infaptuiri a dreptului recunoscut in prezentul articol. In aceasta privinta se va tine seama, in mod deosebit, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 25
Statele parti recunosc dreptul copilului care a fost plasat de catre autoritatea competenta pentru a primi ingrijiri, la protejarea sau tratarea afectiunilor sale fizice ori mentale, dreptul la verificarea periodica a tratamentului respectiv si a oricaror alte aspecte legate de plasarea sa.

ARTICOLUL 26
1. Statele parti recunosc dreptul oricarui copil de a beneficia de asistenta sociala, inclusiv de asigurari sociale, si vor lua masuri pentru asigurarea exercitarii depline a acestui drept in conformitate cu legislatia lor nationala.
2. La acordarea indemnizatiilor prevazute de lege se va tine seama, cand este cazul, de resursele si situatia copilului si ale persoanelor responsabile de intretinerea sa, precum si de orice alte imprejurari care au legatura cu cererea de acordare a indemnizatiilor, inaintata de copil sau in numele sau.

ARTICOLUL 27
1. Statele parti recunosc dreptul oricarui copil de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
2. Parintilor si oricarei alte persoane care au in grija un copil le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor si a mijloacelor lor financiare, conditiile de viata necesare in vederea dezvoltarii copilului.
3. Statele parti vor adopta masurile corespunzatoare, tinand seama de conditiile nationale si in limita mijloacelor lor, pentru a ajuta parintii si alte persoane care au in grija un copil sa valorifice acest drept si vor oferi in caz de nevoie asistenta materiala si programe de sprijin destinate, in principal, satisfacerii nevoilor de hrana, imbracaminte si locuinta.
4. Statele parti vor lua toate masurile adecvate pentru recuperarea pensiei alimentare pentru copil de la parintii sai sau de la alte persoane care raspund din punct de vedere financiar pentru acesta, atat pe teritoriul statului parte, cat si in strainatate.
Astfel, in situatia in care persoana care raspunde din punct de vedere financiar pentru copil nu locuieste in statul in care locuieste copilul, statele parti vor incuraja aderarea la acorduri internationale sau incheierea de asemenea acorduri, precum si adoptarea oricaror alte intelegeri corespunzatoare.

ARTICOLUL 28
1. Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie si, in vederea asigurarii exercitarii acestui drept in mod progresiv si pe baza egalitatii de sanse, in special, statele membre vor avea obligatia:
a) de a asigura invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;
b) de a incuraja crearea diferitelor forme de invatamant secundar, atat general, cat si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a permite accesul tuturor copiilor la acestea, de a lua masuri corespunzatoare, cum ar fi instituirea gratuitatii invatamantului si acordarea unui ajutor financiar in caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la invatamantul superior, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si orientarea scolara si profesionala;
e) de a lua masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei abandonului scolar.
2. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea masurilor de disciplina scolara intr-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana si in conformitate cu prezenta conventie.
3. Statele parti vor promova si vor incuraja cooperarea internationala in domeniul educatiei, mai ales in scopul de a contribui la eliminarea ignorantei si a analfabetismului in lume si de a facilita accesul la cunostinte stiintifice si tehnice si la metode de invatamant moderne. In aceasta privinta se va tine seama, in special, de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

ARTICOLUL 29
1. Statele parti sunt de acord ca educatia copilului trebuie sa urmareasca:
a) dezvoltarea plenara a personalitatii, a vocatiilor si a aptitudinilor mentale si fizice ale copilului;
b) cultivarea respectului pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si pentru principiile consacrate in Carta Natiunilor Unite;
c) educarea copilului in spiritul respectului fata de parintii sai, fata de limba sa, de identitatea si valorile sale culturale, fata de valorile nationale ale tarii in care acesta locuieste, ale tarii de origine, precum si fata de civilizatii diferite de a sa;
d) pregatirea copilului sa isi asume responsabilitatile vietii intr-o societate libera, intr-un spirit de intelegere, de pace, de toleranta, de egalitate intre sexe si prietenie intre toate popoarele si grupurile etnice, nationale si religioase si cu persoanele de origine autohtona;
e) educarea copilului in spiritul respectului fata de mediul natural.
2. Nici o dispozitie din prezentul articol sau din art. 28 nu va fi interpretata de o maniera care sa aduca atingere libertatii persoanelor fizice sau juridice de a crea si conduce institutii de invatamant, cu conditia ca principiile enuntate in paragraful 1 al prezentului articol sa fie respectate si ca educatia data in aceste institutii sa respecte normele minimale prescrise de stat.

ARTICOLUL 30
In statele in care exista minoritati etnice, religioase sau ling- vistice ori persoane de origine autohtona copilul apartinand unei astfel de minoritati sau avand origine autohtona nu va fi privat de dreptul la viata culturala proprie, de dreptul de a-si declara apartenenta religioasa si de a-si practica propria religie, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai grupului sau.

ARTICOLUL 31
1. Statele parti recunosc copilului dreptul la odihna si la vacanta, dreptul de a practica activitati recreative proprii varstei sale, de a participa liber la viata culturala si artistica.
2. Statele parti respecta si promoveaza dreptul copilului de a participa pe deplin la viata culturala si artistica si incurajeaza punerea la dispozitie acestuia a mijloacelor adecvate de petrecere a timpului liber si de desfasurare a activitatilor recreative, artistice si culturale, in conditii de egalitate.

ARTICOLUL 32
1. Statele parti recunosc dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice si de a nu fi constrans la vreo munca ce comporta vreun risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
2. Statele parti vor lua masuri legislative, administrative, sociale si educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. In acest scop si tinand seama de dispozitiile aplicabile ale celorlalte instrumente internationale, statele parti se obliga, in special:
a) sa fixeze o varsta minima sau varste minime de angajare;
b) sa adopte o reglementare cu privire la orele si la conditiile de munca;
c) sa prevada pedepse sau alte sanctiuni corespunzatoare, pentru a asigura aplicarea intocmai a prezentului articol.

ARTICOLUL 33
Statele parti vor lua masuri corespunzatoare, inclusiv masuri legislative, administrative, sociale si educationale, pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de conventiile internationale in materie si pentru a preveni folosirea copiilor in scopul producerii si al traficului ilicit de astfel de substante.

ARTICOLUL 34
Statele parti se angajeaza sa protejeze copilul contra oricarei forme de exploatare sexuala si de violenta sexuala. In acest scop statele vor lua, in special, toate masurile corespunzatoare pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a impiedica:
a) incitarea sau constrangerea copiilor sa se dedea la activitati sexuale ilegale;
b) exploatarea copiilor in scopul prostitutiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor in scopul productiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

ARTICOLUL 35
Statele parti vor lua toate masurile necesare, pe plan national, bilateral si multilateral, pentru a preveni rapirea, vanzarea si traficul de copii in orice scop si sub orice forma.

ARTICOLUL 36
Statele parti vor proteja copilul contra oricarei forme de exploatare daunatoare oricarui aspect al bunastarii sale.

ARTICOLUL 37
Statele parti vor veghea ca:
a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, la pedepse sau la tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau inchisoarea pe viata fara posibilitatea de a fi eliberat nu va fi pronuntata pentru infractiunile comise de persoane sub varsta de 18 ani;
b) nici un copil sa nu fie privat de libertate in mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, detinerea sau intemnitarea unui copil trebuie sa fie conforma cu legea si nu va fi decat o masura extrema si cat mai scurta posibil;
c) orice copil privat de libertate sa fie tratat cu omenie si cu respectul cuvenit demnitatii umane si de o maniera care sa tina seama de nevoile persoanelor de varsta sa. Astfel, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, cu exceptia cazurilor in care se apreciaza ca fiind in interesul major al copilului sa nu se procedeze astfel, si va avea dreptul de a mentine contactul cu familia sa prin corespondenta si vizite, in afara unor cazuri exceptionale;
d) copiii privati de libertate sa aiba dreptul de a avea acces rapid la asistenta juridica sau la orice alta asistenta corespunzatoare, precum si dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate, in fata unui tribunal sau a unei alte autoritati competente, independente si impartiale, si dreptul la judecarea in procedura de urgenta a cazului respectiv.

ARTICOLUL 38
1. Statele parti se angajeaza sa respecte si sa asigure res- pectarea regulilor dreptului umanitar international aplicabile in caz de conflict armat si menite sa garanteze protectia copilului.
2. Statele parti vor lua toate masurile posibile pentru a garanta ca persoanele care nu au implinit varsta
de 15 ani sa nu participe direct la ostilitati.
3. Statele parti se vor abtine de a inrola in fortele lor armate persoane care nu au implinit varsta de 15 ani. Atunci cand incorporeaza persoane mai mari de 15 ani, dar mai mici de 18 ani, statele parti se vor stradui sa inroleze, cu prioritate, pe cei mai in varsta.
4. Conform obligatiei care le revine in virtutea dreptului umanitar international de a proteja populatia civila in caz de conflict armat, statele parti vor lua toate masurile fezabile, astfel incat copiii afectati de conflictul armat sa beneficieze de protectie si de ingrijire.

ARTICOLUL 39
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a facilita recuperarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a copiilor, victime ale unei forme de neglijenta, exploatare sau abuz, de tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat. Aceasta readaptare si aceasta reintegrare se vor desfasura in conditii care favorizeaza sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului.

ARTICOLUL 40
1. Statele parti recunosc oricarui copil banuit, acuzat sau cu privire la care s-a dovedit ca a comis o incalcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu simtul demnitatii si al valorii personale, care sa intareasca respectul sau pentru drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora si care sa tina seama de varsta sa, precum si de necesitatea de a facilita reintegrarea sa in societate si asumarea de catre acesta a unui rol constructiv in societate.
2. In acest scop si tinand seama de dispozitiile in materie ale instrumentelor internationale, statele parti vor veghea, in special:
a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o incalcare a legii penale datorita unor actiuni sau omisiuni care nu erau interzise de dreptul national sau international in momentul comiterii lor;
b) ca orice copil banuit sau acuzat de o incalcare a legii penale sa aiba garantate cel putin urmatoarele drepturi:
(i) de a fi prezumat nevinovat pana la stabilirea vinovatiei sale conform legii;
(ii) de a fi informat in cel mai scurt termen si direct despre acuzatiile care i se aduc sau, daca este cazul, prin intermediul parintilor sai sau al reprezentantilor legali si de a beneficia de asistenta juridica sau de orice alt fel de asistenta corespunzatoare, in vederea formularii si sustinerii apararilor sale;
(iii) dreptul la examinarea, fara intarziere, a cauzei sale de catre o autoritate sau o instanta judiciara competenta, independenta si impartiala, printr-o procedura de audiere echitabila si conforma cu prevederile legii, in prezenta celor care ii asigura asistenta juridica sau de alta natura, iar daca acest lucru nu este considerat contrar interesului major al copilului, tinand seama mai ales de varsta ori de situatia acestuia, in prezenta parintilor sai sau a reprezentantilor sai legali;
(iv) de a nu fi constrans sa depuna marturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; dreptul de a interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzarii, de a obtine aducerea si interogarea martorilor apararii, in conditii de egalitate;
(v) daca se dovedeste ca a incalcat legea penala, dreptul de a recurge la o cale de atac cu privire la decizie si la orice masura luata in consecinta, in fata unei autoritati sau a unei instante judiciare superioare competente, independente si impartiale, conform legii;
(vi) dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba utilizata;
(vii) dreptul la respectarea deplina a vietii sale private, in toate fazele procedurii.
3. Statele parti se vor stradui sa promoveze adoptarea de legi si proceduri, infiintarea de autoritati si institutii, special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau gasiti vinovati de incalcarea legii penale si, in special:
a) sa stabileasca o varsta minima sub care copiii sa fie prezumati ca neavand capacitatea de a incalca legea penala;
b) sa ia, ori de cate ori este posibil si recomandabil, masuri de solutionare a cazurilor acestor copii, fara a recurge la procedura judiciara, cu conditia ca drepturile si garantiile legale sa fie respectate pe deplin.
4. Va fi prevazuta o intreaga gama de dispozitii, precum cele referitoare la ingrijire, orientare si supraveghere, la indrumare, la perioadele de proba, la plasamentul familial, la programe de educatie generala si profesionala si la solutii alternative celor privind ingrijirea intr-un cadru institutional, pentru a asigura copiilor un tratament in interesul bunastarii lor si proportional cu situatia lor si cu infractiunea savarsita.

ARTICOLUL 41
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu aduce atingere pre- vederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura:
a) in legislatia unui stat parte; sau
b) in dreptul international in vigoare pentru statul respectiv.

PARTEA a II-a

ARTICOLUL 42
Statele parti se angajeaza sa faca larg cunoscute atat adultilor, cat si copiilor principiile si dispozitiile prezentei conventii, prin mijloace active si adecvate.

ARTICOLUL 43
1. In vederea examinarii progreselor inregistrate de statele parti in executarea obligatiilor pe care si le-au asumat in virtutea prezentei conventii, se instituie un comitet al drepturilor copilului, ale carui atributii sunt descrise mai jos.
2. Comitetul se compune din 10 experti de o inalta tinuta morala si care poseda o competenta recunoscuta in domeniul reglementat de prezenta conventie. Membrii Comitetului sunt alesi de statele parti din randul cetatenilor lor si actioneaza in nume propriu, tinandu-se seama de necesitatea asigurarii unei repartitii geografice echitabile si a reprezentarii principalelor sisteme juridice.
3. Membrii Comitetului sunt alesi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele parti. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetatenii sai.
4. Primele alegeri vor avea loc in termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii, iar ulterior, la fiecare 2 ani. Cu minimum 4 luni inaintea datei fiecarei alegeri secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va invita in scris statele parti sa propuna candidatii lor intr-un termen de doua luni. Secretarul general va intocmi apoi o lista alfabetica a candidatilor astfel desemnati, indicand statele parti care i-au desemnat, si o va comunica statelor parti la conventie.
5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor parti, convocate de secretarul general, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul se intruneste cu doua treimi din numarul statelor parti, candidatii alesi in Comitet sunt cei care obtin cel mai mare numar de voturi si majoritatea absoluta a voturilor reprezentantilor statelor parti prezente si votante.
6. Membrii Comitetului se aleg pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realesi la o noua prezentare a candidaturii lor. Mandatul a 5 membri desemnati la primele alegeri va inceta dupa 2 ani. Numele celor 5 membri vor fi trase la sorti de catre presedintele reuniunii, imediat dupa prima alegere.
7. In caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului sau daca, pentru orice alt motiv, un membru declara ca nu isi mai poate exercita functiile sale in cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura membrului respectiv numeste un alt expert dintre cetatenii sai pentru a ocupa postul vacant pana la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobarii de catre Comitet.
8. Comitetul aproba regulamentul sau de ordine interioara.
9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioada de 2 ani.
10. Adunarile Comitetului se tin, in mod normal, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite sau in orice alt loc corespunzator stabilit de Comitet. Comitetul se reuneste, de regula, in fiecare an. Durata sesiunilor sale se stabileste si, daca este cazul, se modifica de catre reuniunea statelor parti la prezenta conventie, sub rezerva aprobarii de catre adunarea generala.
11. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite pune la dispozitie Comitetului personalul si dotarile necesare acestuia pentru a-si indeplini eficient functiile incredintate conform prezentei conventii.
12. Membrii Comitetului creat in virtutea prezentei conventii primesc, cu aprobarea adunarii generale, indemnizatii din resursele Organizatiei Natiunilor Unite, in conditiile si modalitatile fixate de adunarea generala.

ARTICOLUL 44
1. Statele parti se angajeaza sa supuna Comitetului, prin inter- mediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, rapoarte privitoare la masurile pe care le adopta pentru punerea in vigoare a drepturilor recunoscute in prezenta conventie si la progresele realizate in exercitarea acestor drepturi:
a) in termen de 2 ani incepand de la data intrarii in vigoare a prezentei conventii pentru statele parti interesate;
b) in continuare, la fiecare 5 ani.
2. Rapoartele intocmite conform prezentului articol trebuie, daca este cazul, sa arate cauzele sau dificultatile care impiedica statele parti sa se achite pe deplin de obligatiile prevazute in prezenta conventie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprinda informatii suficiente pentru a da Comitetului o idee exacta asupra aplicarii conventiei in tara respectiva.
3. Statele parti care au prezentat Comitetului un raport initial nu vor repeta in rapoartele pe care le prezinta ulterior conform prezentului articol, paragraful 1 alin. (b), informatiile de baza pe care le-au comunicat anterior.
4. Comitetul poate cere statelor parti toate informatiile complementare referitoare la aplicarea conventiei.
5. Comitetul inainteaza la fiecare 2 ani adunarii generale, prin intermediul Consiliului Economic si Social, un raport de activitate.
6. Statele parti asigura difuzarea pe scara larga a propriilor rapoarte pe teritoriul lor.

ARTICOLUL 45
Pentru a promova aplicarea efectiva a conventiei si a incuraja cooperarea internationala in domeniul vizat de conventie:
a) Institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite au dreptul de a fi reprezentate la analizarea modului de aplicare a acelor dispozitii din prezenta conventie, care tin de mandatul lor. Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzatoare sa dea avize specializate asupra aplicarii conventiei in domeniile care tin de mandatele lor respective.
Comitetul poate invita institutiile specializate, Fondul Natiunilor Unite pentru Copii si alte organe ale Natiunilor Unite sa ii prezinte rapoarte asupra aplicarii conventiei in sectoarele care tin de domeniul lor de activitate.
b) Comitetul transmite, daca considera necesar, institutiilor specializate, Fondului Natiunilor Unite pentru Copii si altor organisme competente orice raport al statelor parti, care contine o cerere sau care specifica necesitatea asigurarii de consultanta ori asistenta tehnica, insotit, daca este cazul, de observatiile si sugestiile Comitetului referitoare la cererea sau specificatia respectiva.
c) Comitetul poate recomanda adunarii generale sa ceara secretarului general sa dispuna efectuarea, in numele Comitetului, a unor studii asupra problemelor specifice care afecteaza drepturile copilului.
d) Comitetul poate face sugestii si recomandari de ordin general, pe baza informatiilor primite in conformitate cu art. 44 si 45.
Aceste sugestii si recomandari de ordin general se vor transmite tuturor statelor parti interesate si se vor supune atentiei adunarii generale, insotite, daca este cazul, de observatiile statelor parti.

PARTEA a III-a

ARTICOLUL 46
Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor.

ARTICOLUL 47
Prezenta conventie face subiectul ratificarii. Instrumentele de ratificare vor fi inaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 48
Prezenta conventie va ramane deschisa aderarii oricarui stat. Instrumentele de aderare vor fi inaintate secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite.

ARTICOLUL 49
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in a treizecea zi de la depunerea la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta conventie sau care va adera la aceasta dupa depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare conventia va intra in vigoare in a treizecea zi de la depunerea de catre statul respectiv a intrumentului sau de ratificare sau de aderare.

ARTICOLUL 50
1. Orice stat parte poate sa propuna un amendament si sa depuna textul acestuia la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor parti, cerandu-le sa ii faca cunoscut daca sunt in favoarea convocarii unei conferinte a statelor parti, in vederea examinarii propunerii si a supunerii ei la vot. Daca in termen de 4 luni de la aceasta comunicare cel putin o treime din numarul statelor parti se pronunta in favoarea convocarii unei asemenea conferinte, secretarul general convoaca conferinta sub auspiciile Organizatiei Natiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor parti prezente si votante la conferinta este supus spre aprobare adunarii generale.
2. Orice amendament adoptat conform dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol va intra in vigoare dupa aprobarea sa de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite si dupa acceptarea sa cu o majoritate de doua treimi din numarul statelor parti.
3. La intrarea sa in vigoare amendamentul are forta obligatorie pentru statele parti care l-au acceptat, celelalte state ramanand legate de dispozitiile din prezenta conventie si de toate amendamentele anterioare acceptate de ele.

ARTICOLUL 51
1. Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite va primi si va comunica tuturor statelor textul rezervelor formulate de state la data ratificarii sau aderarii.
2. Rezervele incompatibile cu obiectul si scopul prezentei conventii nu sunt admise.
3. Rezervele pot fi retrase in orice moment printr-o notificare in acest sens adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va informa, in consecinta, toate statele parti la conventie. Notificarea va produce efecte de la data la care este primita de secretarul general.

ARTICOLUL 52
Orice stat poate denunta prezenta conventie printr-o notificare scrisa adresata secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite. Denuntarea produce efecte la un an de la data la care notificarea a fost primita de secretarul general.

ARTICOLUL 53
Secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite este desem- nat ca depozitar al prezentei conventii.

ARTICOLUL 54
Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola sunt autentice in egala masura, va fi depus la secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Drept care plenipotentiarii subsemnati, imputerniciti in mod corespunzator de guvernele lor respective, au semnat prezenta conventie.

Ordonanta de Urgenta nr. 26/1997 privind protectia copilului aflat in dificultate
(republicata in Monitorul Oficial nr. 276/24 iulie 1998)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1.
(1) In sensul prezentei ordonante de urgenta, copilul se afla in dificultate, daca dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau morala este periclitata.
(2) Prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu are capacitate deplina de exercitiu.

Art. 2.
Copilul aflat in dificultate se bucura de protectie si de asistenta in realizarea deplina si in exercitarea corespunzatoare a drepturilor sale, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.

Art. 3.
(1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat in dificultate protectie si asistenta in realizarea si in exercitarea drepturilor sale revine, in primul rand, colectivitatii locale din care acesta face parte.
(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul sau familial sau care, in propriul sau interes superior, nu poate fi lasat in acest mediu, are dreptul la protectie si la un ajutor special din partea colectivitatii locale.
(3) Statul garanteaza protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, inclusiv sexuala, vatamare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricarei alte persoane.
(4) Statul sprijina colectivitatea locala din care face parte copilul, in indeplinirea obligatiilor ce ii revin pentru protectia copilului aflat in dificultate.

Art. 4.
(1) Consiliul judetean si, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti stabilesc masuri de protectie a copilului aflat in dificultate si asigura aplicarea corespunzatoare a acestora.
(2) In vederea exercitarii atributiilor prevazute la alin. (1), in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, se organizeaza si functioneaza comisia pentru protectia copilului, denumita in continuare comisie, si serviciul public specializat pentru protectia copilului, denumit in continuare serviciu public specializat.

Art. 5.
(1) Comisia este organ de specialitate al consiliului judetean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, si indeplineste atributiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, referitoare la stabilirea masurilor de protectie a copilului aflat in dificultate si la relatiile cu serviciul public specializat.
(2) Comisia coordoneaza activitatea autoritatilor administratiei publice locale din unitatile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judetului, in domeniul autoritatii tutelare si al protectiei drepturilor copilului.

Art. 6.
(1) Serviciul public specializat se infiinteaza prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, si functioneaza ca institutie publica de interes judetean, respectiv local, cu personalitate juridica.
(2) Serviciul public specializat propune comisiei masurile de protectie a copilului aflat in dificultate si asigura aplicarea acestora.
(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfasoara activitati in domeniul autoritatii tutelare si al protectiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judetean specializat in indeplinirea atributiilor ce ii revin.
(4) Activitatea serviciului public specializat este coordonata de secretarul consiliului judetean, respectiv de secretarul primariei sectorului municipiului Bucuresti.

CAPITOLUL II
Masuri privind protectia copilului aflat in dificultate
Art. 7.
(1) In vederea respectarii interesului superior al copilului aflat in dificultate, comisia poate stabili urmatoarele masuri:
a) incredintarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;
b) incredintarea copilului in vederea adoptiei;
c) incredintarea provizorie a copilului catre serviciul public specializat;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoana;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului in regim de urgenta;
g) plasamentul copilului intr-o familie asistata.
(2) In alegerea uneia dintre aceste masuri trebuie sa se tina seama, in mod corespunzator, de necesitatea unei continuitati rationale in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala sau lingvistica.
(3) Se va asigura copilului capabil de discernamant dreptul de a exprima liber opinia sa asupra masurilor de protectie prevazute la alin. (1).

Art. 8.
(1) In cazul in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti ori disparuti sau decazuti din drepturile parintesti, si nu a fost instituita tutela, in cazul in care copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, precum si in cazul in care instanta judecatoreasca nu a hotarat incredintarea copilului unei familii sau unei persoane, in conditiile legii, drepturile parintesti asupra copilului se exercita de catre consiliul judetean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin comisie.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) comisia poate hotari incredintarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta si care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare dezvoltarii armonioase a copilului.
(3) Serviciul public specializat este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea incredintarii copilului rudelor sale pana la gradul al patrulea inclusiv, prezentand comisiei rapoarte si propuneri in acest sens.

Art. 9.
(1) Daca nu exista familii sau persoane corespunzatoare carora sa le fie incredintat copilul, comisia poate hotari incredintarea acestuia serviciului public specializat sau unui organism privat autorizat in conditiile legii.
(2) In acest caz, masura incredintarii dureaza pana in momentul in care copilul poate fi incredintat unei familii sau unei persoane corespunzatoare ori pana la incredintarea acestuia in vederea adoptiei.

Art. 10.
(1) Persoanele fizice sau juridice carora le-a fost incredintat copilul au fata de acesta numai drepturile si obligatiile ce revin parintilor cu privire la persoana acestuia.
(2) Pe durata incredintarii, domiciliul copilului este la persoanele carora le-a fost incredintat.
(3) Educatia scolara a copilului nu poate fi schimbata decat in interesul acestuia, avandu-se in vedere prevederile art. 7 alin. (2) si (3), cu aprobarea comisiei. Credinta religioasa in care a fost educat copilul nu se poate schimba decat in cazuri exceptionale, cu aprobarea speciala a comisiei.
(4) Exercitarea dreptului de a incheia acte juridice in numele copilului incredintat ori incuviintarea incheierii acestor acte se face de catre comisie, in conditiile legii.
(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de comisie, care il poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, caruia copilul i-a fost incredintat. In acest scop, in termen de 15 zile de la data incredintarii, se procedeaza la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea instraina bunurile copilului numai daca actul raspunde unor nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate in urma vanzarii bunurilor copilului, precum si veniturile aduse de acestea vor fi depuse in cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, si nu vor putea fi ridicate decat cu acordul comisiei.
(6) Comisia va analiza, cel putin o data pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La incetarea masurii de incredintare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza caruia va hotari descarcarea de gestiune.

Art. 11.
Parintii pot sa pastreze legaturi personale cu copilul, in conditiile stabilite de comisie, daca este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat sau, dupa caz, organismul privat autorizat va crea conditiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.

Art. 12.
(1) Comisia poate hotari plasamentul copilului la o familie sau la o persoana care consimte la aceasta si care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare dezvoltarii armonioase a acestuia, daca securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata in familie din motive independente de vointa parintilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, pana la gradul al patrulea inclusiv. Dispozitiile art. 8 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Daca nu exista persoane sau familii corespunzatoare la care copilul sa poata fi dat in plasament, comisia poate hotari plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protectia copilului sau la un organism privat autorizat.

Art. 13.
Dezvoltarea armonioasa a copilului incredintat in conditiile art. 9 sau dat in plasament in conditiile art. 12 alin. (2) se asigura in centrele de plasament care functioneaza in cadrul serviciului public specializat sau al organismului privat autorizat caruia copilul i-a fost incredintat sau dat in plasament.

Art. 14.
(1) Parintii copilului isi mentin drepturile si obligatiile fata de acesta, pe toata durata plasamentului, cu exceptia acelora care sunt incompatibile cu aplicarea acestei masuri.
(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit in plasament un copil sunt obligate sa ii asigure acestuia ingrijirile si conditiile necesare dezvoltarii sale armonioase. Acordul parintilor pentru efectuarea actelor obisnuite, necesare indeplinirii acestei obligatii sau inlaturarii oricarei situatii urgente care ar pune in pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat in plasament.
(3) Parintii au dreptul sa mentina un contact permanent si nemijlocit cu copilul, pe toata durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, in conditiile legii, precum si dreptul sa corespondeze cu acesta. Parintii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat in plasament, numai cu acordul acestora si in prezenta reprezentantilor serviciului public specializat. In lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispozitiile art. 17 alin. (2) lit. e).

Art. 15.
(1) In situatii exceptionale, daca parintii sau unul dintre acestia pun in pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea in mod abuziv a drepturilor parintesti sau prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor de parinte, serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului in regim de urgenta intr-un centru de primire care este organizat si functioneaza in subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoana sau la o familie, atestata in acest scop. Dispozitiile art. 14 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(2) Plasamentul copilului in regim de urgenta se poate face, in conditiile prevazute la alin. (1), si in cazul in care copilul este gasit lipsit de supraveghere sau este parasit de parinti.
(3) Cei care constata existenta unor situatii care sa impuna plasamentul copilului in regim de urgenta sunt obligati sa sesizeze de indata serviciul public specializat in a carui raza teritoriala se afla copilul, pentru stabilirea acestei masuri. Organele de politie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicarii acestei masuri.
(4) In cazul plasamentului copilului in regim de urgenta, serviciul public specializat care a luat aceasta masura va sesiza comisia in vederea incredintarii acestuia, in conditiile legii, sau mentinerii masurii plasamentului pana la identificarea parintilor copilului. Comisia se pronunta in cel mult 15 zile de la plasamentul copilului in regim de urgenta. O data cu hotararea de incredintare, comisia va sesiza instanta judecatoreasca competenta, pentru decaderea parintilor sau, dupa caz, a unuia dintre acestia din drepturile parintesti.
(5) Pe durata plasamentului in regim de urgenta si a incredintarii copilului in conditiile prezentului articol se suspenda exercitiul drepturilor pe care le au parintii fata de copil.

Art. 16.
Incredintarea copilului in vederea adoptiei se hotaraste de catre comisie, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei.

Art. 17.
(1) Serviciul public specializat sau organismul privat autorizat, care a primit in incredintare sau in plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzator.
(2) Pentru asigurarea mediului familial corespunzator, serviciul public specializat este obligat:
a) sa identifice familii sau persoane carora sa le poata fi incredintat sau dat in plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia pana la gradul al patrulea inclusiv;
b) sa determine opinia copilului capabil de discernamant cu privire la familia sau la persoana propusa pentru a-l primi in incredintare sau in plasament si sa o aduca la cunostinta comisiei;
c) sa asigure asistenta si sprijin acelei familii sau persoane atat inainte, cat si dupa incredintarea sau plasamentul copilului;
d) sa ofere asistenta si sprijin parintilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia in mediul sau familial;
e) sa asigure spatii special amenajate in cadrul sau in afara centrelor de plasament si mijloacele necesare pentru contactul personal si nemijlocit al copilului cu parintii sai, daca este cazul, potrivit regulamentelor;
f) sa supravegheze familiile si persoanele carora le-a fost incredintat sau dat in plasament un copil, pe toata durata acestei masuri, precum si pe parintii copilului, dupa revenirea acestuia in mediul sau familial;
g) sa prezinte rapoarte si propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-mentionate, trimestrial sau la cererea acesteia.

Art. 18.
(1) Comisia are urmatoarele atributii:
a) sa verifice si sa reevalueze, cel putin o data la 3 luni, imprejurarile legate de incredintarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor si propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, dupa caz, de organismul privat autorizat;
b) sa revoce sau sa inlocuiasca masura stabilita, in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
c) sa incredinteze sau sa dea in plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, daca interesul superior al copilului o impune;
d) sa sesizeze instanta competenta, daca imprejurarile care au determinat decaderea parintilor copilului din drepturile parintesti au incetat sa existe;
e) sa supuna pe parintii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, in cazul revenirii acestuia in mediul sau familial, perioada in care acestia sa fie supravegheati de catre serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor pe care le au fata de copil; in acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.
(2) In vederea indeplinirii corespunzatoare a atributiilor ce ii revin, fiecare comisie colaboreaza cu comisiile din celelalte judete si din sectoarele municipiului Bucuresti si poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informatii referitoare la situatia copiilor fata de care a stabilit masuri de incredintare sau de plasament.

Art. 19.
(1) Incredintarea sau plasamentul copilului in una dintre formele prevazute in prezentul capitol poate dura cel mult pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre acesta.
(2) La cererea copilului, acesta poate ramane in centrele de plasament ori la familia sau persoana careia i-a fost incredintat sau dat in plasament si dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, daca isi continua studiile, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.

Art. 20.
(1) Pentru fiecare copil incredintat sau dat in plasament se acorda o alocatie lunara de intretinere in cuantum de 300.000 lei, care se indexeaza prin hotarare a Guvernului.
(2) Alocatia se plateste persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisie sau organismului privat autorizat, carora le-a fost incredintat sau dat in plasament copilul.
(3) Persoana sau, dupa caz, unul dintre sotii carora le-au fost incredintati sau dati in plasament copiii au dreptul, pe perioada incredintarii sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregatire medie, incadrat in functie de vechime. Perioada respectiva se considera vechime in munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordata se va plati sub forma de indemnizatie lunara. Prevederile prezentului alineat se aplica numai persoanelor care au obtinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea comisiei de la domiciliul acestora, in conditiile ce vor fi stabilite prin hotarare a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile in cazul in care copilul a fost incredintat sau dat in plasament la o ruda a acestuia, pana la gradul al patrulea inclusiv.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevazute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de catre serviciile publice specializate, pe baza documentelor justificative, in termen de 15 zile de la depunerea cererii.
(5) Contractele de munca ale asistentilor maternali profesionisti se incheie de catre serviciile publice specializate sau de catre organismele private autorizate.
(6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile in cazul in care copilul a fost incredintat in vederea adoptiei.
(7) Dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu, copilul devine titularul dreptului la alocatia prevazuta la alin. (1), daca isi continua studiile, pana la absolvirea acestora, dar fara a depasi varsta de 25 de ani.

Art. 21.
(1) Comisia care a hotarat incredintarea sau plasamentul copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel incasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti, in subordinea caruia functioneaza comisia care a stabilit masura respectiva.
(2) Daca plata contributiei la intretinerea copilului nu este posibila, comisia poate obliga parintele sa presteze o activitate neremunerata in folosul colectivitatii, pe toata durata masurii incredintarii sau a plasamentului.

Art. 22.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa acorde sprijin si asistenta pentru prevenirea situatiilor ce pun in pericol securitatea si dezvoltarea copilului si sa actioneze pentru:
a) identificarea, pregatirea si evaluarea unei retele teritoriale de asistenti maternali profesionisti;
b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;
c) infiintarea de centre maternale si centre de ingrijire de zi;
d) asigurarea oricaror servicii care sa conduca la bunastarea copilului, alaturi de parintii sai.

CAPITOLUL III
Masuri educative fata de copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala,
dar care nu raspunde penal
Art. 23.
(1) Copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, dar care nu raspunde penal, beneficiaza de protectie in conditiile prezentei ordonante de urgenta.
(2) Nu raspunde penal copilul care nu a implinit varsta de 14 ani sau care are varsta intre 14 si 16 ani, daca nu se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Art. 24.
(1) Fata de copilul aflat in situatia prevazuta la art. 23, comisia va lua una dintre urmatoarele masuri educative:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheata;
c) internarea intr-un centru de reeducare;
d) internarea intr-o institutie medical-educativa.
(2) La stabilirea masurii educative comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de dezvoltarea fizica, intelectuala si afectiva a copilului, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

Art. 25.
Masura educativa a mustrarii consta in dojenirea copilului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea copilului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va putea aplica o pedeapsa.

Art. 26.
(1) Masura educativa a libertatii supravegheate consta in lasarea copilului in libertate timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi incredintata, dupa caz, parintilor, adoptatorului sau tutorelui copilului. Daca nici unul dintre acestia nu poate asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, comisia dispune incredintarea supravegherii copilului, pe acelasi interval de timp, unei familii sau unei persoane de incredere, unui organism privat autorizat sau serviciului public specializat.
(2) Persoana careia i s-a incredintat supravegherea copilului are obligatia de a veghea indeaproape asupra comportarii acestuia, in scopul indreptarii lui, precum si obligatia de a instiinta, de indata, comisia atunci cand copilul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.
(3) Comisia poate sa impuna copilului respectarea urmatoarelor obligatii:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;
c) sa frecventeze cu regularitate scoala sau un curs de calificare.
(4) Comisia atrage atentia copilului asupra consecintelor comportarii sale.
(5) Dupa luarea masurii libertatii supravegheate, comisia incunostinteaza scoala la care copilul invata.
(6) Daca inauntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele ori savarseste din nou o fapta prevazuta de legea penala, comisia revoca masura libertatii supravegheate si ia fata de copil masura internarii intr-un centru de reeducare sau intr-o institutie medical-educativa.

Art. 27.
(1) Masura educativa a internarii copilului intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducarii copilului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala, potrivit aptitudinilor sale.
(2) Masura internarii se ia fata de copilul in privinta caruia celelalte masuri educative sunt neindestulatoare.

Art. 28.
Masura internarii intr-o institutie medical-educativa se ia fata de copilul care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de tratament medical si de un regim special de educatie.

Art. 29.
(1) Masurile prevazute la art. 27 si 28 se iau pe timp nedeterminat, insa nu pot dura decat pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani. Masura prevazuta la art. 27 trebuie sa fie ridicata de indata ce a disparut cauza care a impus luarea acesteia. Comisia, dispunand ridicarea masurii prevazute la art. 28, poate, daca este cazul, sa ia fata de copil masura internarii intr-un centru de reeducare.
(2) La data cand copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii.

Art. 30.
(1) Masurile educative prevazute la art. 24 se iau la sesizarea procurorului, a organelor de politie, a scolii, a parintilor sau a oricarei persoane interesate.
(2) Masurile educative prevazute la art. 24 lit. b)-d) se iau numai cu avizul procurorului.
(3) La luarea masurilor educative, comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de dezvoltarea fizica, intelectuala si afectiva a copilului, de comportarea lui generala, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

CAPITOLUL IV
Organizarea si functionarea Comisiei pentru protectia copilului
Art. 31.
(1) Comisia se infiinteaza prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, este alcatuita din 11 membri si are urmatoarea componenta:
a) presedinte - secretarul consiliului judetean, respectiv secretarul primariei sectorului municipiului Bucuresti;
b) vicepresedinti:
- directorul Directiei generale de munca si protectie sociala judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucuresti;
- directorul serviciului public specializat;
c) membri - cate un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sanatatii, Ministerului Invatamantului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnati de conducerea acestora, si patru reprezentanti ai organismelor private autorizate, care desfasoara activitati in domeniul protectiei copilului, sau specialisti independenti din acest domeniu, propusi de secretarul consiliului judetean sau al primariei sectorului municipiului Bucuresti.
(2) Comisia este legal constituita in prezenta majoritatii membrilor sai. Hotararile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcatuiesc.
(3) Comisia se intruneste lunar in sedinte ordinare si, ori de cate ori este nevoie, in sedinte extraordinare. Convocarea sedintelor se face de catre presedinte, iar in absenta acestuia, de catre unul dintre vicepresedinti. Convocarea se face in scris, cu cel putin 3 zile inainte de sedinta, si cuprinde, in mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.
(4) Prezenta membrilor comisiei la sedinta este obligatorie. In cazul in care un membru al comisiei absenteaza de la sedinte de doua ori consecutiv, fara motive temeinice, conducerea institutiei al carei reprezentant este poate dispune sanctionarea disciplinara a acestuia, in conditiile legislatiei muncii. Presedintele, vicepresedintii si membrii comisiei au dreptul la o indemnizatie de sedinta, al carei cuantum se stabileste prin hotarare a consiliului judetean sau prin hotarari ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Art. 32.
(1) Comisia, competenta sa solutioneze cauzele privitoare la copiii aflati in dificultate, este aceea in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, dupa caz, cea in a carei raza teritoriala copilul a fost gasit lipsit de supraveghere sau a fost parasit.
(2) Comisia solutioneaza cauza in termen de cel mult 15 zile de la data sesizarii.
(3) In fata comisiei vor fi chemati parintii, copilul care a implinit varsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreste sa ii fie incredintat sau dat in plasament copilul, precum si orice persoane care pot da relatii in cauza. In cazul in care copilul care se afla in situatia prevazuta la art. 23 nu se prezinta, se va cere sprijinul organelor de politie pentru aducerea acestuia in fata comisiei.
(4) Sedintele comisiei nu sunt publice. Comisia poate admite sa fie de fata si alte persoane decat cele chemate, daca apreciaza ca prezenta lor este utila.
(5) Pentru solutionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului de catre specialistul serviciului public specializat care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care a fost crescut si in care a trait, orice alte date referitoare la cresterea si la educarea copilului, care pot folosi comisiei in solutionarea cauzei, propunerea unei masuri de protectie a copilului, precum si pozitia acestuia cu privire la masura propusa. In cazul in care este necesara stabilirea unei masuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va intocmi in colaborare cu organele de politie.
(6) Lucrarile de secretariat ale comisiei se asigura de catre serviciul public specializat.

Art. 33.
(1) Hotararea comisiei este executorie.
(2) Hotararea se comunica parintilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat caruia i-a fost incredintat sau dat in plasament copilul, copilului care a implinit varsta de 10 ani, Directiei generale de munca si protectie sociala, serviciului public specializat, precum si organelor financiare competente, daca s-a stabilit plata unei contributii in sarcina parintilor.
(3) In cazul in care exista opozitie la executare, hotararea se comunica inspectoratului de politie, in vederea executarii.

Art. 34.
Hotararea comisiei poate fi atacata la judecatoria teritoriala competenta, potrivit normelor de drept comun.

CAPITOLUL V
Organisme private care desfasoara activitati in domeniul protectiei copilului
Art. 35.
Organismele private, prevazute in prezenta ordonanta de urgenta, sunt persoane juridice de drept privat cu scop nelucrativ, constituite in conditiile legii. La constituirea organismelor private romane, instanta judecatoreasca va cere avizul Departamentului pentru Protectia Copilului si al Ministerului Educatiei Nationale. In cazul in care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind si activitati pentru alte categorii sociale decat copiii, se va cere si avizul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 36.
(1) Organismele private legal constituite pot desfasura activitati in domeniul protectiei copilului, numai daca au fost autorizate in conditiile prezentei ordonante de urgenta.
(2) Autorizarea organismelor private de nationalitate romana se face de catre comisia in a carei raza teritoriala acestea isi au sediul social.
(3) Autorizarea organismelor private straine se face de catre Departamentul pentru Protectia Copilului. Organismele private straine pot fi autorizate sa desfasoare activitati in domeniul protectiei copilului pe teritoriul Romaniei, numai daca sunt reprezentate de organisme private de nationalitate romana, autorizate.

Art. 37.
(1) Autorizatia se elibereaza pentru o perioada de un an.
(2) Reinnoirea autorizatiei este conditionata de prezentarea rapoartelor de activitate autoritatilor administratiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.

Art. 38.
(1) Comisiile au drept de control asupra activitatii desfasurate de organismele private autorizate.
(2) Daca se constata ca aceasta activitate a devenit ilicita, contrara bunelor moravuri sau ordinii publice, comisia va solicita instantei judecatoresti competente dizolvarea organismului privat respectiv.

Art. 39.
Criteriile si procedurile de autorizare a organismelor private se aproba prin hotarare a Guvernului.

CAPITOLUL VI
Raspunderi si sanctiuni
Art. 40.
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonante de urgenta atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala a persoanei vinovate.

Art. 41.
(1) Nerespectarea hotararilor comisiei consituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune.
(2) Contraventiile prevazute la alineatul precedent se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.
(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se fac de catre personalul cu atributii de control de la consiliile judetene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si de la directiile generale de munca si protectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Sumele incasate se constituie venit la bugetul judetului, respectiv la bugetul sectorului municipiului Bucuresti.
(4) Dispozitiile prezentului articol se completeaza cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.
CAPITOLUL VII
Finantarea activitatilor de protectie a copilului aflat in dificultate
Art. 42.
(1) Cheltuielile pentru protectia copilului aflat in dificultate se finanteaza de la bugetul consiliului judetean, respectiv de la bugetul consiliilor sectoarelor municipiului Bucuresti. In acelasi scop pot fi utilizate si fonduri extrabugetare. Departamentul pentru Protectia Copilului poate finanta programe de interes national pentru protectia copilului aflat in dificultate, din fonduri transferate de la bugetul de stat cu aceasta destinatie, din intrari de credite externe, precum si din fonduri extrabugetare.
(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizatiilor asistentilor maternali profesionisti, precum si a indemnizatiilor de sedinta ale presedintelui, vicepresedintilor si membrilor comisiei se suporta de la bugetul judetului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucuresti si se gestioneaza de catre serviciul public specializat.
(3) Cheltuielile pentru plata alocatiei prevazute la art. 20 se suporta de la bugetul de stat si se gestioneaza de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

CAPITOLUL VIII
Dispozitii finale
Art. 43.
(1) In aplicarea prezentei ordonante de urgenta, Departamentul pentru Protectia Copilului impreuna cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice si masuri tranzitorii, care se aproba prin hotarare a Guvernului.
(2) Departamentul pentru Protectia Copilului controleaza, in conditiile legii, activitatea de protectie a copilului aflat in dificultate, exercitata de autoritatile administratiei publice locale.

Art. 44.
Actiunile si cererile privitoare la aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta sunt scutite de taxa de timbru si de timbru judiciar.

Art. 45.
(1) In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, comisiile vor verifica si vor reevalua toate masurile de ocrotire stabilite prin hotarari in curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au functionat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
(2) La expirarea termenului prevazut la alin. (1), hotararile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor isi inceteaza aplicabilitatea.

Art. 46.
(1) Transferul institutiilor de ocrotire - leagane, case de copii - si al centrelor de primire a minorilor, care au functionat potrivit Legii nr. 3/1970, transferul patrimoniului si al personalului acestora, precum si reorganizarea lor in centre de plasament si centre de primire a copilului in cadrul serviciilor publice specializate se vor face pana la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol incheiat intre consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, si autoritatile in subordinea carora aceste institutii au functionat pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(2) Patrimoniul transferat potrivit alin. (1) isi pastreaza destinatia de organizare si desfasurare a activitatii de protectie a copilului aflat in dificultate.
(3) Personalul didactic si didactic auxiliar, titular, existent in institutiile de ocrotire care au functionat potrivit Legii nr. 3/1970 si care se transfera, potrivit alin. (1), in cadrul centrelor de plasament si de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate, precum si in cadrul Departamentului pentru Protectia Copilului, isi pastreaza statutul de personal didactic.
(4) Personalului responsabil cu instructia, educatia, transferat in conditiile alin. (3), i se aplica prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
(5) Functiile didactice ale personalului din centrele de plasament, mentionat la alin. (3), sunt: educatoare/educator, institutor-educator, invatator-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog, profesor de muzica, profesor de educatie fizica.
(6) Functiile didactice auxiliare ale personalului din centrele de plasament, mentionat la alin. (3), sunt:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog scolar;
f) instructor-animator, instructor de educatie extrascolara;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) supraveghetor de noapte.

Art. 47.
Pe data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a prezentei ordonante de urgenta Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.

Legea nr. 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural
(publicata in Monitorul Oficial nr. 901 din 12 decembrie 2002)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. 1.
Prezenta lege reglementeaza cadrul juridic pentru sprijinirea integrarii tinerilor in mediul rural, in vederea dinamizarii acestui spatiu de viata prin dezvoltarea unor programe si proiecte care sa vizeze punerea in valoare a resurselor naturale si a traditiilor locale, precum si dezvoltarea intr-o conceptie noua a agriculturii, a activitatilor neagricole si a serviciilor.

Art. 2.
(1) De prevederile prezentei legi beneficiaza:
a) familiile tinere in care cel putin unul dintre membri are varsta de pana la 40 de ani, care au domiciliul sau care doresc sa isi stabileasca domiciliul in mediul rural si in care cel putin unul dintre membri detine o calificare atestata ce ii permite sa dezvolte activitati agricole sau neagricole, specifice zonei rurale in care locuiesc sau se stabilesc;
b) tinerii in varsta de pana la 40 de ani care conduc singuri sau impreuna cu mai multi parteneri o exploatatie, o asociatie agricola, o societate agricola sau o societate comerciala prestatoare de servicii in domeniul agricol, care au domiciliul sau doresc sa isi stabileasca domiciliul in mediul rural;
c) tinerii in varsta de pana la 40 de ani care au in proprietate o suprafata de teren agricol si/sau ferme zootehnice si care au domiciliul sau doresc sa isi stabileasca domiciliul in mediul rural;
d) specialistii care lucreaza in agricultura, functionarii publici, personalul didactic, cadrele medicale, slujitorii cultelor religioase legal recunoscute, care au domiciliul sau doresc sa isi stabileasca domiciliul in mediul rural, in varsta de pana la 40 de ani.
(2) In sensul prezentei legi, prin familie se intelege sotii si copiii necasatoriti daca gospodaresc impreuna cu parintii lor.

Art. 3.
(1) Pentru beneficiarii prevazuti la art. 2 alin. (1) se acorda urmatoarele facilitati:
a) atribuirea in proprietate, cu titlu gratuit, a unor terenuri de pana la 1.000 m2 pentru construirea de locuinte si anexe gospodaresti;
b) atribuirea in folosinta a unor terenuri agricole de pana la 10 ha;
c) scutirea de la plata taxei procentuale, stabilita potrivit prevederilor art. 92 alin. (4) si (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenurilor agricole prevazute la lit. a).
(2) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) beneficiaza de atribuirea in folosinta a terenurilor agricole numai daca domiciliaza, locuiesc efectiv si profeseaza in localitatea respectiva si numai pe durata indeplinirii cumulative a acestor conditii.
(3) Beneficiarilor prezentei legi li se pot acorda o singura data facilitatile prevazute la alin. (1).

Art. 4.
(1) Comisiile locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, constituite in conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, identifica:
a) terenurile din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, din intravilanul localitatilor;
b) terenurile din extravilan ramase disponibile in urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
(2) Situatia terenurilor identificate conform alin. (1) se evidentiaza pe planurile cadastrale ale unitatilor administrativ-teritoriale de catre delegatii oficiilor de cadastru, geodezie si cartografie judetene sau al municipiului Bucuresti.
(3) Comisia locala, sub semnatura primarului, transmite comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor inventarul terenurilor identificate conform prevederilor alin. (1), in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, iar aceasta intocmeste situatia centralizatoare pe intregul judet.
(4) In termen de 30 de zile de la primirea inventarului comisia judeteana, sub semnatura prefectului, transmite Ministerului Administratiei Publice si Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor datele centralizate rezultate in urma inventarierii pe localitati a terenurilor identificate, in vederea monitorizarii aplicarii prezentei legi.

Art. 5.
Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) pot solicita comisiilor locale atribuirea, cu titlu gratuit, in proprietate a unor terenuri in suprafata de pana la 1.000 m2, identificate ca disponibile potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), care se afla in intravilan sau intravilanul extins al teritoriului administrativ aprobat conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 6.
(1) In urma centralizarii solicitarilor si a verificarii documentelor insotitoare comisiile locale intocmesc situatia cu suprafetele propuse sa fie atribuite persoanelor indreptatite si o inainteaza pentru validare comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
(2) Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor hotaraste asupra persoanelor indreptatite si a suprafetelor care se atribuie acestora, in conditiile legii.
(3) Dupa validarea de catre comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a suprafetelor ce se atribuie in folosinta sau in proprietate documentatiile se restituie la comisiile locale, pentru punerea in posesie.
(4) Punerea in posesie a persoanelor indreptatite se realizeaza de catre comisiile locale dupa efectuarea masuratorilor topografice.
(5) Pe baza proceselor-verbale de punere in posesie comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor elibereaza titlurile de proprietate pentru suprafetele de teren de pana la 1.000 m2.
(6) Terenurile atribuite in proprietate pentru construirea de locuinte si anexe gospodaresti nu pot fi instrainate, prin acte juridice intre vii, timp de 10 ani socotiti de la data terminarii constructiei, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic de instrainare.
(7) De prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) vor beneficia tinerii care nu au locuinta proprietate personala.

Art. 7.
(1) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) pot solicita comisiilor locale atribuirea in folosinta a unor terenuri agricole de pana la 10 ha, identificate ca disponibile potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) lit. b).
(2) Beneficiarilor prevazuti la art. 2, care au in proprietate sau carora li s-au atribuit in folosinta terenuri agricole in conditiile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, li se va acorda dreptul de folosinta in conditiile prezentei legi doar pentru diferenta de pana la 10 ha.

Art. 8.
In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Ministerul Administratiei Publice vor supune spre adoptare Guvernului normele metodologice de aplicare a prevederilor acesteia.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 18 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VIOREL HREBENCIUC

Bucuresti, 7 decembrie 2002.
Nr. 646.

Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personala
(publicata in Monitorul Oficial nr. 34 din 22 ianuarie 2003)

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Art. 1.
(1) Prezenta lege reglementeaza regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, a unui teren in suprafata de 250 m2 pana la 500 m2, din terenuri aflate in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinte proprietate personala.
(2) Atribuirea terenului se face in folosinta gratuita pe durata existentei locuintei proprietate personala, in limita suprafetelor disponibile, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului sau municipiului in care este situat terenul.

Art. 2.
De prevederile art. 1 beneficiaza, o singura data, tinerii care indeplinesc urmatoarele conditii:
a) au implinit varsta de 18 ani la data depunerii cererii;
b) nu au avut sau nu detin in proprietate o locuinta sau un teren destinat construirii unei locuinte proprietate personala, atat in localitatea in care se solicita atribuirea in folosinta a unui teren, cat si in alte localitati;
c) parintii acestora nu detin sau nu au detinut in ultimii 10 ani in proprietate un teren in suprafata mai mare de 500 m2 in mediul urban sau de 5.000 m2 in mediul rural, indiferent de localitatea in care este situat terenul.

Art. 3.
(1) Cererea pentru atribuirea terenului se depune la consiliul local al unitatii administrativ-teritoriale in care solicitantul are domiciliul.
(2) Cererea va cuprinde numele si prenumele solicitantului si domiciliul acestuia, la care se va anexa o copie de pe certificatul de nastere, o copie de pe cartea de identitate, o declaratie a solicitantului, pe propria raspundere, in care va mentiona ca nu detine sau nu a detinut in proprietate o locuinta sau un teren destinat construirii unei locuinte, precum si o declaratie a parintilor solicitantului, pe propria raspundere, ca nu detin sau nu au detinut in proprietate un teren in suprafata mai mare de 500 m2 in mediul urban si 5.000 m2 in mediul rural, indiferent de localitatea in care este situat terenul.

Art. 4.
Consiliul local caruia i-a fost adresata cererea de atribuire a terenului pentru construirea unei locuinte proprietate personala se va pronunta asupra acesteia, prin hotarare, in conditiile prevazute de lege.

Art. 5.
(1) Beneficiarul terenului pentru construirea unei locuinte proprietate personala este obligat sa inceapa constructia locuintei in termen de un an de la data atribuirii terenului si sa o realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In cazul nerespectarii conditiilor prevazute la alin. (1), prin hotarare a consiliului local i se retrage beneficiarului dreptul de folosinta asupra terenului atribuit.

Art. 6.
(1) Tinerii prevazuti la art. 1 alin. (1), care construiesc locuinte proprietate personala pe terenul atribuit in baza prezentei legi, pot beneficia de credite in conditiile Legii locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Tinerii care si-au construit locuintele proprietate personala in conditiile prezentei legi beneficiaza de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 7.
Incalcarea prevederilor art. 3 alin. (2) de catre tanar sau de parintii acestuia, prin nedeclararea ca detin sau au detinut in proprietate o locuinta ori un teren pe care se poate construi o locuinta, constituie infractiunea de fals in declaratii si se pedepseste potrivit prevederilor art. 292 din Codul penal.

Art. 8.
Ministerul Administratiei Publice va elabora norme metodologice de aplicare a prezentei legi, in termen de 2 luni de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 9.
Prezenta lege intra in vigoare la 6 luni de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 12 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

p. PRESEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Bucuresti, 9 ianuarie 2003.